Poezie

Zâmbetul care îngheață

O ultimă lacrimă...

2 min lectură·2 noiembrie 2005

Mediu

Doar o singură lacrimă,imensă și fierbinte

alunecă,nesfârșită,pe obrazul neclintit

și până să se oprească undeva,

o alta-i urmează fără grabă

împerecheate mut în tăcerea gurii ce-a mințit;

Se prăbușește-n mine un regat,

văd tot ce-am iubit,în jurul meu străin.

Cuvintele pe care le șoptesc ca un drogat

nu mai au sens,ești prea departe,

chiar lângă umărul meu.

E iarnă brusc și-un crivăț mă taie în două,

în suflet se cuibărește tot gerul...

Iar primăvara aceasta, prea plină de ea

Ai reușit s-o vinzi, ca Iuda

Cu o lacrimă ce te-a trădat.

Pentru o iarnă cumplită, eternă

pe care-ai plantat-o adânc în adâncul meu,

asta,așa...să nu uit că fără tine nu sunt eu...

Ascunsă voit sub pleoapele mele

O lacrimă-iertare nu mai are răbdare...

Zâmbesc amar și trist, dar larg, și-n gând mă mint

că am să-nvăt că-i totul relativ, nu veșnic,

în dimensiunea asta pe care nu pot s-o mai cuprind

de când mi-ai făcut iarna cadou fără nici o ocazie.

Dar zâmbetul nu a reușit să înghețe decât lacrima

pe care am s-o plâng abia când vei fi departe.

Abia atunci, generoasă voi plânge

cu ochii o față a lacrimii, cu sufletul cealaltă.

Și-n plus, voi plânge neputința de-a accepta

întotdeauna jumătăți de jumătăți de măsură...

002.367

Roxana-Elena. “Zâmbetul care îngheață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-elena/poezie/148645/zambetul-care-ingheata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.