Dincolo de zăpezi ne-am întâlnit,
Despovărați de umbre și de închipuiri,
Din marginea ființei am pornit,
Spre înlăuntrul singurei iubiri.
Dincolo de zăpezi călătoream
Pe drumul purtător de
Ană-pământ, Ană-apă, Ană-piatră
Primește-mă în pântecul tău
și toarnă-mă în sângele urmașilor tăi
Până va veni vremea
Să crească lumina ca un copac
și să mă târăsc ca un șarpe nou
În somnul
Manole-meșter, Manole-șarpe, Manole-faur
Ia-mă și fă-mă sămânță
Și aruncă-mă în cele patru zări
Iar din pământul în care voi cădea
Să crească pâinea binecuvântată
Pe care o vor pune în traistă
paznic I
Te-ai furișat prin șarpe în mărul ce-l păzeam
Mi-ai despicat în două iluzia tăriei
Mi-ai strecurat în sânge nisipul veșniciei
Eram femeie sau bărbat și nu știam
paznic
Otrăvitoare lună de cucută
Maică laptele-ți usucă
Noaptea se strecoară-n oase
Călători pe stea năucă
Lună ban lună simbrie
De ce-i porți pe stea pustie
Lună ca un ochi de pește
Nu mai sta
Între cuvinte rămâne un gol
Precum pământul dintre morminte
Prin care putem privi
Cealaltă față a lucrurilor
În trecera lor neîncetată
Dinspre tăcere spre ele însele
Moto:
Toate se nasc din nesiguranța dată de clipa ce vine.
“Mais son esprit continuait a travailler sur l’image”.
Vino!
Din când în când îmi trece prin minte că nu exiști
Dar îți
Să curgă viață prin voi iar nu cucută
Voi bate la ușile voastre și atunci veți deschide
Mulțime multă se va aduna în cetate
Veniți luați lumină, dați foc măștilor voastre
Și măștilor
Să schimbăm toamna asta pe nuci și pe mere
Iar nopțile verii nu mai vin ci se duc
Spre țările calde, țările tale
Când greierul martor semnează-nvoiala
Și mai cântă prin târgul de ore
Tatăl meu carele ești în afară de ziduri
Lasă umbra ta să cadă pe mine
În absența ta mă voi naște mereu
Revoltat nu-mpăcat tată al meu
Tatăl meu carele cauți veșnicia
Unul într-altul suntem
Când tata a plecat n-am rămas singur
Ci doar nelămurit impur
Cu ușa casei ferecată-n vis
Nici înăuntru nici afară prins
Când tata a plecat n-am rămas gol
Ci doar neîmpăcat
Moto:
“Dumnezeu s-a făcut om,
pentru ca eu să devin Dumnezeu.”
La polul nord, la polul sud
Eram boem sau doar zălud
Era prea plin sau doar pustiu
Nu pot să știu, nu pot să
“…dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”
Cucerind cu blândețe, ne-ncetat, cu răbdare
Pe pământ și în stelele serii
Imperii, imperii, un fel de imperii.
Imperiul gândului adunat din
E o duminică de primăvară la câteva săptămâni după echinox. Stau la masa din sufragerie. Sufrageria e într-un bloc la etajul al treilea. Într-un bloc din beton cu ferestre și balcoane.
Deodată
Moto:
Poezia… este ceea ce ne cuprinde
întru freamătul Ființei… Poezia.
Caisule tu blândul și mult smerit norod
Deschisă-i și deschide-mi a casei mele ușă
Ci intră și adastă în
În același loc răsare Luna,
eu mai sunt aici să o privesc
ca acum, și ca dintotdeauna
îmi răsai în minte, și trăiesc
într-o necuprinsă alinare
ce o lasă noaptea peste noi;
eu aici, Tu dincolo
Am venit dintr-o lume ce – nu – are - apoi
La atingerea mâinii uneori mai tresai’
Fără aripi rămas dau să zbor și prin grai,
Întâlnirea aceasta ne găsește doar goi.
Uneori mă îmbrac în visare
Motto
“Nu m-ai căuta, dacă nu m-ai fi găsit “.
Dumnezeu a creat lumea și a plecat
La treburile Lui
cu paradis cu tot,
și ne-a lăsat
aici pe pământ
să ne descurcăm cum
Mă naști cu fiece clipă din noaptea
Ivită din stele, și de-acolo mai sus
Sufletul tău mă cuprinde simt asta,
De unde mă aflu, într-un soi de apus
Mă naști pentru lumea de sus și apoi;
De
Tristețea
Ca o mare fără corăbii
Ca o plajă fără pescăruși
Ca o mână întinsă în gol
Ca nimeni alta.
Tristețea
Ca un pustiu fără nisip
Ca un amurg fără cer
Ca un leagăn
Poezia lui...o clipă furată lui Dumnezeu, pentru ca apoi, să le-o dea oamenilor.
Doamne cum furam cireșe,
și spuneam la spovedanii,
c-am furat în mai cireșe,
ca apoi să fac metanii
Sufletul meu partea ce a bună
Este la tine-nlănțuit,
Descătușează-mi noaptea, ziua,
Și-am să mă nasc de împlinit.
Sufletul meu însinguratul,
Rătăcitor, și biruit,
Întoarce-te
