Poezie
Nostalgie
1 min lectură·
Mediu
Cu adieri de frunze moarte
În suflet toamna îmi pătrunde,
Ascult vrăjită al lor cântec
Și o beție mă cuprinde.
Și-n dansul frunzelor prin aer,
Cu suflet trist, îndurerat,
Pășesc alături de himera
Ce viața mi-a întunecat.
Și în tăcere-mi plâng iubirea
Pierdută toamna-ntr-un târziu,
Mă cheamă-acum singurătatea
Să plec departe, în pustiu.
001.313
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 53
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat