Poezie
Melancolie
1 min lectură·
Mediu
Când aștern aceste rânduri,
Sufletu-mi amarnic plânge
Și-un imens ocean de gânduri
Fruntea-ntreagă îmi încinge.
Rele, bune, laolaltă,
Toate prin minte îmi trec
Inima-mi în piept tresaltă,
Firul vieții mi-l petrec.
Văd cum tu odinioară
Plin de patimă și dor
Îmi șopteai a câta oară
Vorbe dulci, vorbe de-amor.
Dar s-au dus acele clipe,
Au trecut, sunt amintiri,
N-au putut să se-nfiripe
Decât fragile iubiri.
Azi rămân cu amintirea
Vieții triste ce-am trăit
Nu-ți mai cer nicicând iubirea
Pentru mine... ai murit!
001.342
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat