Poezie
Cu suflet trist
1 min lectură·
Mediu
Cu suflet trist, cu inima pustie,
Priveam spre banca ce știa o taină.
Păstram în suflet amintirea vie
A nopții reci, cu plânsete în toamnă.
Era tarziu... și-n liniștea deplină,
Stăteam alături, ascultând tăcerea
Ce cuprinsese ca o umbră până
Și sufletele noastre și durerea.
Iubindu-te, nu mă gândeam că poate
Nedrept și crud vei fi cu-a mea iubire,
Nici nu știam că tu în acea noapte
Vei spulbera speranța-mi de-mplinire.
Suspine lungi întrerupeau tăcerea
Căzută ca un haos între noi.
Și te-am iertat zdrobită, dar durerea...
Rămâne veșnic vie între noi.
001.497
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat