Poezie
copil suflet
Ondinei ( fiica mea )
1 min lectură·
Mediu
mă-ntrebi de ce, și cum, și cine ?
dar oare unde ? și de când ?
mă-ntrebi de-i alb, ori greu, ori bine,
ce-i sufletul, de am vreun gând ...
telurică bucată zee
cât de plăcut mă obosești.
atom ce naște în femeie,
explozie arzând povești,
fără condiții cazi în fire,
tu crești în mine, eu plumbesc,
oniric împletești iubire
eu ludic te zăgăzuiesc.
ți-aș tot cânta troiene-ancestre
din repertoriul spiralat,
ecou de suflet, la ferestre
eclipsă crasă de păcat.
002544
0