Poezii

Un verde crud, firav țâșnește Din câmpul static. Fariseu, Orgolios tot rătăcește Din ochii tăi, în părul meu. Dorițele nu-mi sunt străine Mă doare-un dor de-a fi mereu... Cât briza caldă mă

Femeie cu vise, cu aripi femeie, Idee de muză-nceput de sărut. Copii să se nască în pântec îți steie Și olul se-nvârtă a poftă de lut. Cât corbul mai croncăne oda-nmulțirii Trăiește-ți

Te-ascund După ultimul fum de țigară Și-ți sting chipul În scrumiera prea plină De-atâtea mucuri, De amintiri.

Cu pana mă-nvățase școala să îmi rănesc aiurea coala cu stihuri ce nasc din cuvinte pentru cei cu și fără minte. Dar vreau să mor metaforat, curgând aiurea-n epitet, orbecaind... Și obturat

Toamna îmi curge verdele prin oase, Încă mă mai joc de-a v-ați-ascunselea cu amintirile Și plâng lumină peste anii tăi. N-am să-ți arunc banalul \"te iubesc\" Am să-ți incolacesc \"eu\"-l cu

o ultimă noapte petrecută în părul tău mirosind a lacrimi, o ultimă noapte de iubire tomnatica între palide raze o ultimă noapte în care între două secunde să-mi cer iertare că te iubesc

te-aștept și azi, ca și întâia oara, chiar dacă azi ai ghiocei în păr, să-mi mai șoptești așa, ca într-o doară, că dragostea-i captivă-n flori de măr și că mimând un cuplu, doi amanți, de fapt

ci lasa-ma sa-ti cint de marea despartire ai murdarit aiurea secunda de iubire fara de rost iti suna si vocea-n telefon si zestrea noastra toata-i acum in tomberon am sa-ti sugrum incet

s-a năruit cuminte ... valențele apoteotice s-au micșorat , până la stingere . în virtutea inerției , îți mai caut izul prin molozul ce-mi zâmbește șlampăt : \" - trezește-te ! să poți

mă-ntrebi de ce, și cum, și cine ? dar oare unde ? și de când ? mă-ntrebi de-i alb, ori greu, ori bine, ce-i sufletul, de am vreun gând ... telurică bucată zee cât de plăcut mă

noaptea ți-a încătușat trupul în ceara unui vis, printre perdele, luna deseneaza fantasme pe albul pielii. te-ai cuibărit sub pleoape de teama desteptării, zâmbesti ... îți urmăresc visul pe

iubirea mi s-a scurs in lacrima ce-mi bântuia obrazul căutând drumul spre tine . m-ascund într-un tablou semnat Dali să văd verbul a fi dintr-o altă perspectivă și tac o mie de cuvinte , ca

blânda caldura a fulgilor ce cad și liniștita ninsoare a poveștilor bunicii

atinge-mă cu umbra lacrimii , să-ți simt tremurul privirii alunecîndu-mi pe suflet , să simt libertatea pentru o clipă , mare , cît un ciob de lumină . și daca e sa doară ceva , vreau să