Roman Ionut

Port Numărul durerii în coaja Ochiului văzut de vânt, pe lângă Părul tău lung se adună-n Lacrimi de crin, parfumul, Port Numărul zilelor tale într-un buzunar de in, fiecare al tău

Calcă-mă pe umăr cu pasul unei fraze întregi, ascunde-ți degetele după o paranteză, dă-mi semnul privirii tale nedumerite.. Ia-mă de mână puncte, puncte

Dâră de nisip E viața mea S-a spart Clepsidra Nu mai am timp ! … După dâră Te vei lua Mă vei iubi Până nu m-oi Risipi… Ma vei conduce Spre clepsidra ta !

Stau În nestare, Aștept Credinței tale Murdare Să-i dau piept, Stau În nestare Un sfert Voi de Dincolo Beți, Eu de Dincoace Surd

Durerea Înăbușită În nuca Pietroasă A inimii mele Ascunde Cauza. Efectul.. Măcel Interior Alunecarea Devine Certă

Pierdut în aproape Îmi clădesc Zidul amintirilor. …și încep Dintr-un colț Al trupului tău Să număr Câte doi pași Înapoi…

Cărăbuși îmi cutreieră mintea În somn mă plimb treaz prin parcul inimii tale Și nu văd sensul, văd doar forma

Rece Mă strecor În mintea ta de calcar Și scrijelesc cu ROȘU În ordine A-N-A-L-F-A-B-E-T-Ã Numele unui ZEU

...săpam cu unghiile o bucată de pâine încercând să dau de cuptor.

Hai să ne jucăm De-a merele căzând! Eu cad primul, Mă strivesc, Mă rostogolesc, Mă opresc lângă tine!... Tu cazi în visare!

Îmi întind Acvariul după tine De mic copil, Încerc să te cuprind Cu brațele unui râu Și mi-e dor de tine Apă Te-am văzut mare, Acum ești ocean Mă cuprinde furia, Nu sunt în largul meu Și

Murmuri De ceață Închideau Lumina Într-un cerc Peste deal Într-o gârlă M-ascundeam Pân\'la piept Muguri de iută Îmi creșteau Pe urechi

Să mă las Pradă Sentimentului tău Pur În fiecare zi De vânătoare Să mă las Vânat de tine Toată iarna Dragostea Să-ți fie glonte Și să mă omoare O singură dată...

Din timpuri Călcate pe umăr Se înalță mậna Atotputernică Cu onduiri Halucinante Vibrații Melancolice Se scutură Pe spatele meu Încordat, tăcut Rupt de realitate Amorfă e

Dar Nici Unde! Cum Să văd Nevăzutul! Care e Întrebarea? Venea o moară… Te lupți cu vântul Crezi în destinul tău Noi vrem pământ… sacru Tu vrei să găsești f……… Zadarnic cauți Ce

Vorbind Fără vorbe Călcând Fără pas Izbind Gesturi În geam Viața ți Se sparge În chinuri

Am stat în centrul Răzvrătirii tale Și mi-am îmbibat Plămânii Cu aer de cerneală. Tu m-ai cuprins Cu geana ta jucăușă Și m-ai strâns într-o Dragoste mare. Din cậnd în cậnd Îmi arunc

Sunt eu Dar tu Nu mă vezi Stau vertical Între tine Și-o mulțime De fulgi Necăzuți Între tine Și mine E o distanță De două Brațe stângi Aruncate Unul după Altul Pot să Mă

Capătul este undeva În ochii tăi Sau poate dincolo de ei. Mi-e frică să mai visez, Mi-e frică să privesc. Am zburat din Umbra pașilor tăi; Am trăit chinul De a-ți cunoaște Trupul din

Cioplit În valuri Chipul tău Atârnă Vieții mele Dalta

Agățat În miezul pielii tale De trandafir Privesc alunecarea…

Alunec în frunze Stacojii Cu picioarele în față Și cu capul împrăștiat În culori pastelate Mă fugăresc Doi copaci Cu bocanci de iarnă În picioare Mă fugăresc cu pasul Desfrunzit,