Fostii vecini

Foștii vecini Vecinii în fața blocului. Ispas : E, și ce mai faceți, cum o mai duceți ? Vasiliade : Vecine, de acum nu se mai întreabă cum o mai duceți. Ispas : Da’ cum ? Vasiliade : De acum se întreabă, cât o mai duceți. Ispas : Cât o mai duceți ?! Beșleagă : Sigur ! Ispas : Păi, de ce așa ? Luță : De acum, gata ! Ispas : Gata, ce ? Vasiliade : Cum, ce ? ... Suntem integrați. Beșleagă : Da, în Europa ! Ispas : Așa, și ? Luță : Vecine, n-ai văzut, acum că suntem integrați, gata, ne-am lins pe bot de brânză, țuică, transhumanță, fabrici și altele. Vasiliade : Păi, da, ce mi-e uniunea europeană, ce mi-e uniunea sovietică. Beșleagă : Pentru noi, ăștia mici, tot aia ! Luță : Unde mai pui, că după ce că plătim taxe locale, naționale, la stat, acu’, mai trebuie să plătim taxe și la uniune. Ispas : Aoleo, de ce ? Vasiliade : Păi, parlamentarii de la uniune, din ce bani să se lăfăie în zeci de mii de euro. Ispas : A, e clar ! Vasiliade : Deci te-ai lămurit și cum o mai ducem și cât o mai ducem. Ispas : Da, de acum ... rămâne cum a fost. Beșleagă : Cam așa ceva ! Ispas : Da’, foștii vecini, care au stat cu noi în bloc, mai știți ceva de ei ? Luță : Vecine, da’ ce te-a luat grija de noi, de foștii vecini ? Ispas : Cred că m-a luat o melancolie, așa, cred că de la viitoru’ roz pe care tocmai mi-l-ați prezentat. Vasiliade : Eu l-am mai văzut pe Drăgulescu. Beșleagă : La ce etaj sta, că nu-l mai știu ? Luță : Sta la unu’, lângă mine. Ispas : Era, el, avocat, ăla, grasu’. Beșleagă : A, da ! Ce mai face ? Vasiliade : A, e bine ! Ispas : E, uite pe cineva care o duce mai bine după aderare. Vasiliade : Nu, că el o ducea bine și-nainte de aderare. Luță : Păi, era avocat, adică e și acum. Vasiliade : Da, m-am întâlnit cu el. Ispas : Ce mai face ? Vasiliade : Are o vilă, trei etaje, la vreo treizeci de camere, o piscină rotundă, cu trambulină pentru sărituri. Am numărat zece garaje. Beșleagă : Ale lui ? Vasiliade : Cred că da, nu cred să aibe vecini în curte. Luță : Adică în curte la el avea zece garaje ? Vasiliade : Da ! Beșleagă : Noi n-avem zece garaje în spatele blocului. Luță : N-avem, pentru că primăria după ce ne-a luat banii pentru autorizații, ne-a demolat garajele. Beșleagă : Nu era mai bine să nu ne dea autorizațiile de la început, ca să nu mai cheltuim atât. Vasiliade : Nu, pentru că altfel nu avea cum să-ți ia banii. Luță : Auziți, dar dacă avocatu’ Drăgulescu avea zece garaje în curte, avea cumva zece mașini în garaje ?! Ispas : Nu, în fiecare garaj avea câte o mașină. Luță : Aia ziceam și eu, vecine, adică avocatu’ Drăgulescu are zece mașini. Vasiliade : Are zece mașini ... de lux ! Ispas : De lux ? Vasiliade : Păi, altfel nu servește. Luță : Și dacă are zece mașini, pe toate și le-a luat de lux ? Vasiliade : Vecine, când muncești pentru bani, te debranșezi, da’ când ești un mare cinstit care luptă împotriva corupției, nu te mai uiți la bani, spargi ca de la altu’. Ispas : Mai ales că banu-i de la altu’. Luță : Da’ pe nea milițianu’, cum îi zicea ? Ispas : A, care sta la trei ? Beșleagă : Pe nea milițianu’, îl chema Ciutură. Luță : Așa, nea Ciutură, ce mai e cu el ? Beșleagă : E bengos ! Ispas : Îu ! Cum așa ? Beșleagă : Nea Ciutură, care acu’ e polițai, schimbă mașinile la anotimp. Vasiliade : Cum adică ? Beșleagă : Adică, la trei luni, hop, altă mașină, cum scot, ăia, cu auto un model nou, și-a luat și nea Ciutură. Ispas : Băi, da’ ce salarii mari au ăștia, ce bani mulți le dă. Luță : Da’ nu din salariu, mai învârte el ceva. Vasiliade : Vecine, ce mai învârte nea Ciutură ? Beșleagă : Nu de mult m-am întâlnit cu el și-am stat de vorbă. Ispas : Așa, despre ce ? Beșleagă : Eu l-am întrebat, că el dacă-i polițai trebuie să știe, cum e cu sistemu’, ăsta, cu puncte la permisu’ auto. Luță : Așa-așa, și ce-a zis ? Beșleagă : Păi, mi-a explicat așa, trece unu’ cu mașina pe șosea și-l oprește nea Ciutură, ori îi dă nea Ciutură două puncte ... Ispas : Da’ ce-a făcut de-i dă două puncte ? Beșleagă : N-a făcut nimic, dar așa e nea Ciutură darnic. Luță : A, deci îi dă puncte ... Beșleagă : De penalizare ! Luță : Da, de darnic ce e. Ispas : Sigur ! Beșleagă : Deci, ori îi dă nea Ciutură șoferului două puncte de penalizare, ori îi dă soferu’ lu’ nea Ciutură douăzeci de lei, d-ăia noii. Sau, îi dă nea Ciutură trei puncte de penalizare, sau, îi dă șoferu’ treizeci de lei ... Ispas : Tot d-ăia noi. Luță : Sigur ! Beșleagă : Nea Ciutură e foarte mulțumit de introducerea acestui nou sistem cu puncte de penalizare, îl consideră un pas înainte făcut în evoluția conduitei rutiere. Ispas : A zis nea Ciutură asta, cu cuvintele astea ? Beșleagă : Nu, cu cuvintele astea am zis eu, al a zis ... Luță : Ce-a zis ? Beșleagă : Că de când s-a introdus sistemul cu puncte, și-a turnat și fundația la noua vilă la mare. Luță : Auzi la nea Ciutură, împarte puncte în stânga și-n dreapta și din asta schimbă mașinile ca ciorapii, își face vilă nouă. Beșleagă : Dacă o face acum, bine-nțeles, că e nouă, doar nu era să construiască o vilă, gata, veche. Vasiliade : Dar pe profesoru’ Mihăescu, îl mai știți ? Ispas : Cum să nu, nu sta ușă-n ușă cu mine, suntem prieteni de familie. Vasiliade : Þineți legătura ? Ispas : Bine-nțeles ! Beșleagă : E, ce mai face, și-a tras și el vile ? Ispas : Ce vile, domnul profesor Mihăescu, avea familie mare. Vasiliade : Da, știm ! Ispas : Din această cauză, nu a mai putut locui la bloc, s-a debranșat în prima fază, dar pentru că avea copiii mici, se îmbonăveau, așa că, n-a vut de ales și s-a mutat la socrii la țară. Beșleagă : A vândut apartamentu’ ? Ispas : Da, a vândut apartamentu’ și s-a mutat la țară, o duce bine. Luță : A, și-a făcut și el vilă ? Ispas : Ce vilă, o casă de chirpici, bătrânească, două camere, dorm toți înghesuiți, cu copii, cu bunici, ca să se încălzească. Beșleagă : Costă mult lemnele. Vasiliade : Așa-i, și mai e profesor ? Ispas : Sigur, la școala doi, la noi, aici, în cartier, o duce bine. Luță : Face naveta. Ispas : Da, face naveta, o duce bine. Vasiliade : Cu ce, că am auzit că autobuzele care mergeau în afara orașului le-au scos ? Ispas : Ce autobuz, ce avea bani de autobuz. Vasiliade : Păi, nu ziceai că o duce bine ? Ispas : Păi, da, o duce bine. Beșleagă : Cât de bine ? Luță : O duce ? Ispas : O duce bine, merge, zilnic, douăzeci de kilometri pe jos ... e sănătos tun !