Dărnicie

Dărnicie Vecinii în fața blocului. Bulboacă : Ce citești vecine ? Ciripoi : Aici în ziar, să văd ce firme și-a mai făcut dom’ primar ! Pricop : Păi, în care ziar citești, în al lui sau în celălalt ? Ciripoi : Le citesc pe toate, că ... tot degeaba ! Bulboacă : Asta așa e ! Costică : Cum așa e, domnu’ primar e om bun și cumsecade, da ! Bulboacă : La câte firme are, cred și eu că e bun. Ciripoi : Cred că nici el numai știe câte firme are ! Bulboacă : Trebuie să știe ! Pricop : Da ?! De ce ? Bulboacă : Păi, să știe ce taxe are de plătit. Ciripoi : Ai lasă-mă, cine a mai auzit politician să plătească taxe. Bulboacă : Cum, măi vecine, politicienii nu plătesc taxe ? Pricop : Vecine, ești venit cu cometa ? Bulboacă : Nu, de ce ? Ciripoi : Vecine, cine face legea într-o țară ? Bulboacă : Cum, cine, politicienii ! Pricop : E vezi, doar nu era să dea o lege că el are de dat. Ciripoi : A dat o lege că are de luat. Bulboacă : A, așa ?! Ciripoi : Aici e șmecheria, firmele lu’ dom’ primar nu plătesc nici un fel de taxe, ci încasează. Costică : Încasează ? Pricop : Da, încasează ! Bulboacă : Cum să încaseze, dom’le, cine plătește ? Ciripoi : Noi ! Bulboacă : Noi ?! Pricop : Da, noi ! Costică : Ai, măi vecinilor, că dom’ primar e un om grijuliu. Ciripoi : Da, e foarte grijuliu, are așa o grijă să nu-i fi scăpat de pus vreo taxă. Pricop : Da, el doar încasează, nu plătește. Bulboacă : Păi, la firmele lui nu plătește taxe ? Pricop : Nu, doar încasează. Costică : Cum să încaseze pe o firmă privată ? Ciripoi : Simplu, câștigă o licitație. Pricop : Adică, pe toate vrei să zici ! Bulboacă : Ce licitație ? Ciripoi : Măi vecine, ce face primăria, asfaltează ! Bulboacă : Da, asfaltează ! Pricop : E vezi, își face o firmă de asfaltat și ia el banii. Bulboacă : Păi, da, da’ de asfaltat a asfaltat, că am văzut eu, aici la intersecție, a asfaltat trotuaru’, un colț. Ciripoi : Da, așa e, un colț. Pricop : În patru ani ! Costică : În ritmu’ ăsta, până asfaltează tot trotuaru’, poate apucă stră-stră-nepoata mea, că eu slabe speranțe. Bulboacă : Da’ ce el mai apucă ? Ciripoi : Apucă, apucă, că ăștia trăiesc mult, nu ca noi. Pricop : De-alde ăștia fac tratamente în străinătate. Bulboacă : Tratamente în străinătate, eu n-am banii de aspirine, de unde bani de tratamente în străinătate ? Ciripoi : Vecine, ai salariu ? Bulboacă : Am, minim pe economie. Pricop : Ai văzut, plătești taxe la sănătate. Bulboacă : Plătesc ! Ciripoi : Ai văzut de unde bani de tratamente în străinătate. Bulboacă : Păi, și eu, de ce nu ? Pricop : Stai liniștit, vecine, că și așa n-o mai duci prea mult, ce-ți mai trebuie și tratament. Costică : Măi vecinilor, să știți că nu-i așa. Ciripoi : Nu, da’ cum ? Costică : Are dom’ primar mai multe firme, dar, se gândește și la cei nevoiași. Pricop : Da, păi, și eu mă gândesc la Pamela Anderson, mă gândesc la Jaguar cu tapițerie de piele albă, cu motor de trei sute de cai, ăhă, și mă gândesc ... degeaba. Bulboacă : Da’ câte firme să aibă ? Ciripoi : Păi, în afară de alea falimentare ... Pricop : Toate s-ale lui. Costică : Măi, vecinilor, să știți că nu-i așa. Am văzut eu la televizor, când a spus că are bani mulți pentru că a muncit ... Ciripoi : La televiziunea lu’ dom’ primar ai văzut asta, vecine ? Costică : Da’ ce, e libertate, n-are voie omu’ să-și facă televiziune. Pricop : Ba da, vecine, să-și facă și televiziune și ziare și radio. Bulboacă : Și firma care a asfaltat la noi la colț, era tot a lu’ dom’ primar ? Ciripoi : Da ! Pricop : Și asfaltu’, tot de la firma lu’ dom’ primar e. Bulboacă . A, de-aia e așa prost. Costică : Cum, vecine, îl faci prost pe dom’ primar ! Bulboacă : Nuuuu, eu de asfalt ziceam. Ciripoi : E, poate a mai rămas ceva din materialele de construcții, de la vilele pe care și le-a făcut, prin țară și prin străinătate. Pricop : Da, și le-a făcut în folosul comunității. Costică : Dom’ primar se interesează ... Ciripoi : Da, se interesează și atât. Pricop : Am auzit că și-a făcut o vilă, trăznet, undeva prin țările calde. Ciripoi : Într-adevăr, se gândește și la noi. Costică : Cum ți-ai dat seama că se gândește și la noi ? Ciripoi : Păi, la cât costă căldura acum, cine știe ce taxe născocea, ca să aibă bani să plătească căldura la ditamai viloiu’, cu trezeci de camere. Pricop : Dacă vila e în țările calde, numai plătește căldura și ne-a scutit și pe noi de niște taxe în plus. Costică : Cum se gândește el la noi ! Ciripoi : Câteodată, chiar mă întreb, nu cumva ar fi mai bine ca politicienii, ăștia, să nu se mai gândească, dom’le, la noi, deloc ! Bulboacă : De ce ? Pricop : Păi, când se gândesc, nu vezi ce nenorociri se întâmplă. Ciripoi : Probabil dacă s-ar gândii numai la ei, am trăi și noi mai bine. Costică : Așa ceva nu se poate ! Bulboacă : Așa ceva nu se poate, ce vreți, să se fure între ei. Ciripoi : Așa e, trebuie să se gândească și la noi. Pricop : Când iei, trebuie să iei de undeva sau de la cineva, logic ! Costică : Ai că m-ați înebunit, că a luat, că a luat, da’ a și dat. Bulboacă : Cum, vecine, a și dat ? Ciripoi : Și-au dat între ei, poate. Pricop : O fi dat cu bâta-n baltă. Costică : Nu, măi vecinilor, omu’ a și dat. S-a gândit și la noi și ne-a dat. Ciripoi : Ce ne-a dat, vecine, că de luat știu că ne-a luat, da’ de dat, ce ne-a dat ? Costică : Ne-a dat, un kil de zahăr și unu’ de ulei ... de pomană ... Ciripoi : După ce ne-a furat banii, tot din banii noștri ne-a dat un kil de zahăr ș-unu’ de ulei. Pricop : Da, de sărbători ! Bulboacă : Câtă dărnicie !