Cozi

Cozi Dimineața devreme se adună lumea la coadă. Popescu : Bună dimineața ! Ionescu : Bună dimineața ! Popescu : Ați venit de mult ? Ionescu : Nu, acu’ am picat și eu. Popescu : Dacă vii prea târziu, vii degeaba. Georgescu : Bună dimineața ! Popescu : Salut ! Georgescu : Văd că nu sunt prea mulți, că ieri am stat vreo cinci ore degeaba la coadă, până să ajung și eu în față s-a terminat programul. Ionescu : E, să sperăm că n-or să vină prea mulți din ăia cu pile, să se bage-n față. Marinescu : Bună ziua ! ... Nu vă supărați ce se dă, ce vreți să luați ? Ionescu : Nu luăm, dăm ! Marinescu : Stați puțin, cum adică ... nu luați, dați ! Popescu : Așa simplu, nu luăm, dăm ! Marinescu : Stați că nu-nțeleg. În general când cineva stă la coadă sau la rând, stă să ia ceva, să cumpere ... un kil de ceva. Georgescu : Așa era ! Marinescu : Cum, așa era ? Popescu : Simplu, așa era ! Marinescu : Adică ? Georgescu : Pe vremuri, stai la coadă de seara, cuminte, cu scăunelul ca să cumperi o pungă de tacâmuri, o sticlă de lapte și așa mai departe. Asta ca să ai ce mânca. Marinescu : Da, așa era atunci. Ionescu : E, acum stai la coadă de seara, cuminte, cu scăunelul ca să ... cumperi ? ... nu ! Marinescu : Nu ? Ionescu : Nu, ca să dai ... bani. De ce ? Ca să aibă alții vile, mașini de lux și așa mai departe. Marinescu : Păi, de ce să le dai bani să-și facă vile ? Popescu : Mata, nu plătești taxe și impozite ? Marinescu : Ba da ! Popescu : E, ai plătit taxa de drum, din care ziceau că fac autostradă ? Marinescu : Am plătit. Georgescu : Da, autostrada ai văzut-o ? Marinescu : E, un capăt așa, da, am văzut-o. Ionescu : E, și cu restu’ de banii și-au făcut marii cinstiți ai țării vile de sute de mii de euro. Marinescu : A, am înțeles, această coadă nu este aici pentru a cumpăra, ci, pentru a plătii taxe și impozite. Popescu : Da, dom’le, în șfârșit ai înțeles. Marinescu : Da’ de ce e așa mare coada ? Georgescu : Păi, e lumea dornică să dea bani. Ce vreți să-i dea pe excursii sau mai rău, să bea o bere în parc cu prietenii, să se ducă la un salon de coafură, manichiură, de-astea. Popescu : Nu, stă aici și dă bani, la coadă ! Ionescu : Acasă ți-se poate întâmpla orice cu banii, la saltea sau la ciorap. Georgescu : Da, dacă te calcă hoții și ți ia, nu-ți pare rău ? Marinescu : Ba da, da’ aici nu rămâi fără bani ? Ionescu : Ba da, da’ aici îi dai singur, și-ți dă și-o chitanță. Popescu : Vezi e cu totul altceva ! Intervine un alt cetățean care stă și el la coadă: Bărbulescu : Dom’le, nu mai vorbiți așa, că așa e bine să stăm aici și să plătim. Popescu : Așa e bine să plătim, de ce ? Bărbulescu : Așa e bine și nici nu plătim mult. Marinescu : Sunteți mulțumit că nu plătiți mult ? Bărbulescu : Da, dom’le, numai șapte la sută. Marinescu : Și șapte la sută nu e mult ? Ionescu : Cu șapte la sută aici, cu nouă la sută acolo, cu douăzeci la sută dincolo ... se face hă, hă, hă la sută. Marinescu : Mă miram eu de ce nu-mi rămân bani din salariu. Dar, dumneavoastră, de unde știți ? Georgescu : Eee ! ... La câte cozi am stat, am învățat o mulțime de lucruri. Ionescu : Ce altceva poți să faci când stai la coadă, stai. Chiar dacă vrei să muncești, nu poți trebuie să stai la cozi. Georgescu : C-așa e legea trebuie să stai la cozi să plătești, să depui documente la sănătate, la șomaj, la bilanț, la TVA, la, la, la. Popescu : Mie-mi place să stau ... adică, să stau la cozi am vrut să zic. Marinescu : De-aia-s așa mulți la cozii ? Ionescu : Un văr de-al meu, s-a însurat la coadă. Georgescu : Cum, dom’le, la coadă ? Ionescu : Adică și-a cunoscut viitoarea soție când sta la coadă. Georgescu : Aaa, așa ! Ionescu : Da, dar nu la coadă la depus acte la sănătate, ca noi acum. Popescu : Da’ la ce coadă ? Ionescu : La coadă la bilanț ! Marinescu : Deci e bine să stai la coadă ? Georgescu : Da, da’ să dai ! Bărbulescu : Așa e, n-ați văzut că banii sunt bine folosiți. Marinescu : Chiar așa, banii pe care îi plătim sunt bine folosiți ? Bărbulescu : Sunt foarte bine folosiți ! Marinescu : Da, cum ? Bărbulescu : N-ați văzut ? Marinescu : Nu, ce să văd ? Bărbulescu : Marmură, termopane, aparatură modernă, extrem de scumpă. Popescu : Da, pentru aparatura asta modernă stau eu cu-n braț de hârtii la coadă, că-i aparatura modernă acum. Marinescu : Păi, la aparatura, asta, modernă mai ai nevoie de atâtea acte ? Ionescu : La aparatura, asta, modernă și scumpă, ai nevoie de certificate de aia, de ailaltă, a ta a familiei, a rudelor, coduri fiscale, cuie, preschimbării, acte adiționale, tot arborele geanealogic, și-al tău, și-al firmei. Popescu : Așa e, dom’le, păi, eu mi-am găsit rudele, hăt, până la vremea lu’ Mihai Viteazu. Georgescu : Aici e treabă serioasă, în fiecare lună vii cu toate actele de la înființarea firmei și până azi. Marinescu : Păi, cu-n porbagaj de hârtii, nu merge încet coada ? Popescu : La aparatura modernă de acum, nu vedeți ce repede înaintăm. Ionescu : Aoleo, e două și la două jumate închide ghișeu’, nici azi nu apuc să depun declarațiile. M-am sculat degeaba cu noaptea-n cap. Marinescu : Dar de la cât e program ? Popescu : De la zece juma. Marinescu : Cum, numai patru ore ? Georgescu : E muncă extrem de grea. Ionescu : Vă dați seama, să pui o ștampilă. Popescu : Și să lucrezi numai cu aparatură modernă și scumpă. Trece o bătrână pe stradă și i-se face rău. Marinescu : Ajutați-o ! Bărbulescu : Ce se întâmplă ? Popescu : Doamnă, ce ați pățit ? Bătrâna : Am fost la coadă la farmacie, la medicamente compensate, da’ n-am mai apucat. Cică nu-s bani la sănătate ! Bărbulescu : Ce v-am zis, eu ? Trebuie să stăm la coadă la sănătate să plătim, că din ce plătim din aia nu sunt bani.