Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Mulțumesc de aprecierile privind comentariul meu și, dacă doriți, puteți în câteva minute să vă reamintiți cele mai elementare probleme despre ritm, rimă, măsură, cezură, figurile de stil în poezie etc., citind cele 10 episoade postate de mine la \"Personale\", cu titlul \"Învățăm împreună\". O să le găsiți foarte ușor intrând pe pagina mea și o să le parcurgeți la fel de ușor, deoarece sunt scurte, sistematizate și concise.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Cântec de leagăn" de Victor Potra
În opinia mea, poezia de mai sus este foarte bună din toate punctele de vedere, are un mesaj foarte clar, limbajul este ideal pentru un cântec de leagăn, rimele alese, fără a fi facile, simpliste, sunt simple, firești și ușor de memorat de mămici (și de copii). Sunt câteva figuri de stil deosebit de inspirate, în opinia mea (\"lacrimă de apă dulce\", \"căușul înălțat
peste somn înseninat\", \"plânsul zorilor\"), iar altele sunt cel puțin \"interesante\" (\"lingoarea norilor\"). Remarc în mod cu totul deosebit finalul, care, accentuează foarte bine devotamentul mamei. Deci, mama nu spune \"până când te vei face mare (sau, \"te-i face mare\"), ci \"până când te voi face mare\" (sau, \"te-oi face mare\"); adică, eu te voi face mare, eu răspund de asta, nu te vei face mare, tu singur, la întâmplare.
Ar fi o foarte mică problemă, de finețe, care nu afectează, totuși, foarte mult poezia. Se știe că ritmul unei poezii se apreciază nu numai din punct de vedere tehnic, după modul de realizare prin alternanța regulată a picioarelor metrice. Un ritm este de foarte bună calitate și dacă tipul de ritm ales este în perfectă concordanță cu mesajul textului. Ritmul trohaic, ales de dumneavoastră este perfect realizat din punct de vedere tehnic, dar fiind vorba de un cântec de leagăn eu cred că era mai potrivit un tip de ritm bazat pe picioare în care se începe cu o silabă neaccentuată (iambic, amfibrahic, anapestic), cunoscându-se faptul că ritmul trohaic și celelalte care încep cu silabe accentuate sunt \"mai săltărețe\", mai dinamice.
Cu cea mai mare admirație pentru diversitatea genurilor și speciilor abordate, pentru talent și consecvență,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Cântec de leagăn" de Victor Potra
Am trimis și eu ceva cu același prilej, nu le mai postez, dar exemplific aici doar cu epigrama-replică la tema dată, pentru a sublinia că, independent unul de altul, eu și Nelu Gârda ne-am gândit la aceeași poantă:
Dorind și eu varietate,
O soră fără castitate
Mi-a dat o boală; culmea, deci,
E că m-am lecuit pe veci!
Cu prețuire,
Cornel Rodean
Pe textul:
„EPIGRAMA 47" de Laurentiu Ghita
Am remarcat adeseori -
În contradicție cu tine -
Că nu-i N.Bun de două ori,
E doar o dată, însă... bine!
Nicolae Bunduri,
Sper că nu te-a supărat catrenul meu către Atropa Belladona, aștept și eu dezbaterile și, dacă nu se întâmplă numic deosebit cu calculatorul meu sau cu programul personal, o să particip, sper cu folos, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți.
Cu admirație
Cornel Rodean
Pe textul:
„EPIGRAMA" de nicolae bunduri
Intervenția mea nu are rostul de a-i lua apărarea colegului Toderașcu în disputa cu dumneavoastră; încerc doar să-mi exprim câteva opinii apropo de reacțiile dumneavoastră la citirea unor epigrame (întâmplător ale lui Toderașcu).
Spuneați într-un comentariu că epigramele sale nu v-au stârnit râsul. Din ceea ce am studiat eu până acum despre epigramă și despre umor, am tras concluzia că nu toate epigramele trebuie să provoace râsul. Cei care asimilează epigrama doar cu o scriere glumeață, hazoasă, menită să stârnească râsul, fac o mare greșeală, în opinia mea. Pe de o parte, nu tot ce este epigramă este în același timp umor, sau glumă. Teoreticieni redutabili arată chiar că epigramele aforistice și cele satirice (care nu provoacă neapărat râsul) sunt mai valoroase decât cele umoristice. Pe de altă parte, de multe ori, umorul maschează tristețea, dezamăgirea, neputința, revolta, descurajarea, neputința. În foarte multe situații, surâsul declanșat de o epigramă semnifică îngăduință, duioșie, dispreț, dezamăgire.
Ar fi foarte, foarte multe de spus despre acest subiect, din păcate (sau din fericire ?), deocamdată eu sunt puțin mai bun la teorie decât la practică (spre deosebire de Ioan Toderașcu)...
Cu deosebit respect, pentru toți cei de mai sus,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Editorilor, care m-au \"sechestrat\" la Atelier" de ioan toderascu
Excelentă întrebarea pe care și-o pune domnul Sămărghițan (aceea cu modul de adresare diferit, către Eminescu și către Nichita), este un subiect interesant, poate fi analizat din multe perspective.
Doamnă Dana Banu, în opinia mea, virgula din titlu nu este întâmplătoare. Cred că prin această virgulă ni se sugerează că avem prilejul de a vorbi despre \"Domnul Eminescu\", că \"Domnul Eminescu\" este subiectul principal, iar faptul că acesta este \"luat la întrebări de ziariști\" este doar un pretext, ziariștii fiind \"personaje secundare\".
Eu l-aș întreba pe Eminescu:
- Care sunt cele mai mari trei neadevăruri care s-au scris despre dumneavoastră?
- Dacă pentru opera poetică ați fost denumit \"Luceafărul Poeziei Românești\", \"Poetul Național\" și \"Poetul Nepereche\", cum apreciați ceea ce ați scris ca prozator și ziarist?
- Care este eminescologul preferat de dumneavoastră?
Felicitări domnule Silișteanu!
Cu deosebită prețuire,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Domnul Eminescu, luat la întrebări de jurnaliști" de florian stoian -silișteanu
RecomandatNiciodată nu este prea târziu pentru a citi un text umoristic versificat semnat de maestrul F.A.!
Nu mai dau înapoi să văd dacă suntem la atelier, sau în pagina principală, cert este că am intrat \"la tine\" prin atelier, citind ultima epigramă (care se găsește acolo), dar, în mod evident, este un text foarte amuzant, bineînțeles, cu excepția finalului, care este \"cam dur\". Foarte, foarte interesante toate ipostazele în care îți prezinți personajul principal. Nu evidențiez nimic, sunt poante excelente!
Câteva problemuțe la prozodie, ca teme de lucru (numai dacă vrei, că nu sunt nereguli chiar așa de mari):
- ritmul la prima strofă, versul 2 (despărțirea în silabe a lui \"meandre\");
- ritmul la prima strofă, versul 3 (accentuare lui \"crima\");
- între \"furtunii\" și \"lumii\", în strofa a doua este asonanță, nu rimă;
- între \"încestului\" și \"partidului\" nu există rimă, în strofa a patra.
Cu deosebit respect,
Cornel
Pe textul:
„Urare" de florian abel
Nu prea știam de obiceiul cu banul pe gură și semnificațiile acestuia (acesta este \"ortul popii\"? nu se pune banul pe ochi?), dar dacă explicația ta din paranteze este corectă, epigrama e bună, având o dublă poantă (pe de o parte rămânem \"cu mortu-n casă\", la propriu, dar și la figurat, iar pe de altă parte, jocul de cuvinte care duce la \"morții mamii lor\" este drăguț.
Nu știu cum ai putea să îmbunătățești catrenul, că ți-aș spune.
Cornel
Pe textul:
„Devalorizarea afectează vămile cerești" de florian abel
De îmbunătățitÎn primul vers, \"giganții scriiturii\" nu prea merge; cred că te-ai gândit la \"scriitorime\", nu la \"scriitură\", iar un editor atent a sesizat acest aspect (este o părere, dar mai poți citi și tu, încă o dată, sensurile din DEX).
Îmi pare nespus de rău că trebuie să fiu el acela care face asemenea observații, dar la prieteni pe care îi admir atât de mult ca pe tine, nu mă pot abține...
Cu sinceră prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Cum ne cinstim valorile" de florian abel
De îmbunătățitÎn plus, menționez că textul, pe lângă faptul că este deosebit de plăcut la citit, ar face furori interpretat (ca monolog, la radio, la televiziune sau la teatrul de revistă) de un actor talentat.
Cu deosebită admirație,
Cornel Rodean
Pe textul:
„E-pop-s culture" de Atropa Belladona
Dar, din câte am înțeles eu, pentru a te face cunoscut și apreciat pe site, nu este de ajuns doar să postezi texte foarte bune (ceea ce tu faci), dar trebuie și să interacționezi cu ceilalți membri (ceea ce nu prea faci). Mi-am dat seama de acest aspect de mult timp, ți l-am spus într-o discuție, dar acum ți-am răsfoit puțin opera de pe Agonia și îți pun la dispoziție câteva date statistice, cu scopul de a te \"sensibiliza\" (fac aceasta cu cele mai bune și prietenești intenții). La textele postate de tine sunt, în momentul de față 71 de comentarii scrise de colegi de-ai tăi, iar din toate comentariile tale, numai 11 se referă la textele altor agoniști (a nu se înțelege faptul că sunt adeptul reciprocității stricte, în sensul că \"te comentezi dacă mă comentezi\"). De asemenea, ca gazdă a paginii în care îți publici textele, firesc este să dai cumva de înțeles celor care te comentează că ai primit părerile lor (nu trebuie neapărat să mulțumești, sau să fii de acord, trebuie cel puțin un semn, din care să rezulte că ai citit cele scrise de ceilalți despre tine). În acest sens, se poate vedea ușor, că ai rămas dator cu răspunsuri la foarte mulți agoniști; este vorba de aprox. 20 de colegi de-ai tăi care și-au spus părerea despre textele tale și nu au primit niciun răspuns (la foarte mulți dintre aceștia situația se repetă de mai multe ori, în numărul de 20 eu i-am socotit doar o dată pe fiecare). Parțial, eu te înțeleg și te scuz pentru aceste \"minusuri\", că noi am mai discutat \"față în față\" și la telefon și știu că ai avut greutăți din cauza calculatorului, a internetului, a programului tău, dar ceilalți nu au de unde să știe...
Bineînțeles că ceea ce am scris mai sus este doar părerea mea și nu mă supără părerile contrare, exprimate cinstit și argumentat.
Cu deosebit respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Editorilor, care m-au \"sechestrat\" la Atelier" de ioan toderascu
Nu-mi dau seama când a apărut comentariul dumitale, e ceva în legătură cu diferența dintre momentul postării lui și cel al aprobării, de aceea te rog să mă scuzi că nu ți-am răspuns în comentariul meu anterior.
În ultimele 2 luni am fost mai puțin activ pe site și mi-am zis să mai postez și eu ceva, să nu mă uite lumea. Se pare însă că nu am fost prea inspirat nici cu alegerea textelor și nici cu alegerea momentului (mai ales). Nu-i bai, sănătoși să fim, că texte mai avem destule și oricum, nu trăim din asta! Mă bucur că m-ai căutat, mulțumesc!
Cornel Rodean
Pe textul:
„De-ale căsătoriei" de Rodean Stefan-Cornel
Păi, dacă prin burlac înțelegem un om necăsătorit, atunci prima epigramă se încadrează la tema \"De-ale căsătoriei\". Și aceasta, cu atât mai mult cu cât din expunerea temei rezultă că acesta a făcut multe căutări, deci l-a preocupat problema căsătoriei, iar acum este marcat de situația în care se află, ca necăsătorit.
Pe de altă parte, eu nu fac nimic întâmplător și, având în vedere faptul că am scrise mai multe epigrame decât cele postate până acum, rezultă că pe acestea două le-am ales spre postare cu un anumit scop, acela de a testa reacțiile celorlalți membri, pentru a trage anumite concluzii (nu pot explica mai multe acum); bineînțeles că dacă erau pe pagina principală poate își spuneau mai mulți părerea despre ele și testul ar fi dat rezultate mai bune pentru mine.
Oricum, am mai spus-o de nenumărate ori, și eu \"merg pe mâna editorilor\", nu sunt adeptul \"aruncării cu pietre\" în ei. Îi înțeleg și în privința faptului că nu pot fi ocupate toate paginile site-ului doar cu epigrame, cu replici și cu comentarii la epigrame și, am mai spus-o, mi-am dat seama că tocmai când am postat eu cele două catrene, erau în desfășurare foarte multe dueluri epigramatice și comentarii la mai multe epigrame postate deja. Înțeleg și de ce, uneori sunt plasate la atelier productii mult mai bune decât cele de pe paginile principale (nu neapărat epigrame și nu la mine mă refer); în fond, până la urmă cred că are importanță \"la cine nimerește\" pentru verificat textul.
Nu este nicio tragedie!
Cu prietenie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„De-ale căsătoriei" de Rodean Stefan-Cornel
(apropo de intențiile sale de a încerca să scrie și prost)
Încearcă,-așa, doar ca să vezi
Ce se întâmplă, însă eu
Mă tem să nu perseverezi...
Doar prima dată este greu...
În opinia mea, foarte bună epigrama, foarte bune replicile de până acum!
Cu simpatie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Editorilor, care m-au \"sechestrat\" la Atelier" de ioan toderascu
Cu prietenie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„De-ale căsătoriei" de Rodean Stefan-Cornel
Această veste cade ca o
Dovadă că, de câțiva ani,
Și-investitorii-americani
Pot să se facă \"de cacao\".
Cu prețuire,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Kraft Romania își închide porțile" de Viorel Vrânceanu
Mulțumesc pentru atenția acordată, nu am pretenția că cele două catrene sunt grozave sau antologice, știu însă că sunt epigrame, că au poantă, că poanta este construită corect și că prozodia nu are greșeli. Mai departe, de gustibus...
Florian,
Comentariile tale sunt întotdeauna savuroase, dar editorul nu este supărat din cauza războiului ci probabil din cauza faptului că tocmai acum m-am trezit să postez și eu epigrame, când mai erau câteva pe pagina principală, postate în aceeași perioadă (din acest punct de vedere, poate am fost și eu vinovat). Nu m-am prins care este treaba cu întâlnirea de la București (mergi la \"PAPA LA ȘONI\", sau unde?)
Liviu,
Ai înțeles bine că repetițiile din prima epigramă nu sunt chiar \"repetiții gratuite\", reprezintă materializarea unei tehnici foarte răspândite de construire a unei poante, în care \"căutări\" din versul al treilea înseamnă \"cercetări făcute cu scopul de a găsi ceva\", iar \"căutare\" din versul al patrulea face parte din expresia \"a avea căutare\", care înseamnă \"a se bucura de considerație\". Pe de altă parte, fără a face teoria epigramei (deși mi-ar plăcea și chiar mă pricep puțin), se știe că acesta nu urmărește neapărat \"descrețirea frunții\" cititorului, așa cum nici răspunsurile directe și vizibil exprimate la umor nu sunt numai în genul râsului.
Domnule Jupp, sunteți prea amabil cu mine și prea rău cu editorii, nu este un capăt de țară trimiterea a două catrene la atelier. Oricum, sunt foarte onorat de trecerea dumneavoastră și faptul că m-ați găsit chiar și la atelier mă determină să fiu și mai atent de acum înainte la postări și la comentarii, \"să nu vă înșel așteptările\".
Cu deosebit respect pentru toți,
Cornel Rodean
Pe textul:
„De-ale căsătoriei" de Rodean Stefan-Cornel
Și chiar așa s-au cunoscut,
Ea, cu un viitor în față,
El, viitorul \"surdomut\".
Cornel
Pe textul:
„Ce contează vârsta?" de Laurentiu Ghita
Cu prietenie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Ce contează vârsta?" de Laurentiu Ghita
Ei se iubesc, c-așa-i în viață
Și chiar așa s-au cunoscut,
Ea, cu un viitor în față,
Iar el, în față cu ceva \"trecut\".
Doar schimbând ultimul vers, am obținut altă epigramă, cu altă poantă; se mai prinde cineva în acest joc?
Cornel Rodean
Pe textul:
„Ce contează vârsta?" de Laurentiu Ghita
