Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Gândurile dumneavoastră (exprimate în această \"Poezie de gând\") par profunde și curate, dar sunt exprimate prea direct, ori, se știe, limbajul poetic presupune mai multă exprimare metaforică.
În opinia mea, aveați ca variantă pentru acest mesaj nobil și un text, scris în versificație clasică, adică având ritm, rimă și măsură și atunci, poate s-ar mai fi trecut cu vederea absența figurilor de stil poetice. Dar așa, alegând versul alb, pretențiile cred că sunt mai mari de la poem și de aceea el nu este afișat pe pagina principală. Bineînțeles, sunt doar opinii personale, exprimate cu sinceritate și cu cele mai bune intenții.
Cornel Rodean
Pe textul:
„O dată în viață" de Ștefănescu Romeo-Nicolae
De îmbunătățit2. Nelu Gârda, fă un experiment (dacă vrei, eu te ajut, mai putem discuta pe e-mail): trimite această epigramă la mai multe personalități din domeniul epigramei, să-și spună părerea despre ea, dacă în urma dezbaterilor de aici nu ești lămurit; ce zici?
Cornel
Pe textul:
„Accident de muncă" de Gârda Petru Ioan
Voi fi foarte sincer în opiniile mele, fără a încerca să demonstrez că \"adevărul este la mijloc\", ceea ce ar fi fost o \"poziție diplomatică\", având în vedere că eu sunt acum chiar la mijloc, doar între prieteni pe care îi stimez mult (într-o parte sunt Jorz, Colonescu și Deliman, iar în cealaltă parte sunt Ghiță, Slavu, Orășanu și Belladona). Încerc să fiu scurt și concis, deși, sincer să fiu, parcă aș scrie mai multe.
1. Catrenul este corect construit și, în opinia mea, are poantă epigramatică (nu mai explic în ce constă poanta, cum a fost pregătită și construită, deoarece rezultă din comentariile autorului și ale altora de mai sus).
2. Ideea poantei este interesantă și \"drăguță\", dar poanta în sine, dacă nu este \"slăbuță\", nu este, în niciun caz nici \"grozavă\".
3. Ce hibă are poanta în opinia mea:
- jocul de cuvinte (a cădea cu fața-n spate), deși este corect și are o \"găselniță tare\" nu este suficient de bine susținut de o situație, la fel de hazoasă din realitatea prezentată în expunerea temei epigramei;
- faptul că tema epigramei este situația unei muncitoare extenuate nu ajută cu nimic jocul de cuvinte ci, dimpotrivă, este o situație aparent banală, comună, chiar tragică (aici nu l-am plagiat pe Nelu Jorz, aceasta este și părerea mea).
- în concluzie, în epigramă, epigramistul nu ar trebui \"să facă haz\" doar de niște biete cuvinte ci, în primul rând să facă haz de o situație, dar, bineînțeles, cu ajutorul acestor cuvinte sau jocuri de cuvinte; altfel spus, poanta nu trebuie să se limiteze și să rămână la suprafața jocului de cuvinte, la \"coaja\" cuvintelor ci trebuie să meargă în adâncul acestora.
Cu prietenie pentru toți,
Cornel
Pe textul:
„Accident de muncă" de Gârda Petru Ioan
Or mai fi și altele, dar chiar mă grăbesc.
Bineînțeles, este doar o părere că ar putea fi îmbunătățite ca ritm, tu le poți lăsa și așa.
Închei repetând finalul comentariului anterior:
Textul, oricum este plăcut la citit, demonstrează multe calități ale autorului, felicitări!
Și, mulțumesc pentru că m-ai inclus și pe mine pe listă!
Cornel
Pe textul:
„Muza în ținutul agonic" de florian abel
Dacă tot a plecat muza de la mine din cauza analizelor, eu zic să supunem puțin și acest text unor analize:
- foarte interesantă idee;
- magistral prezentat Silișteanu (pentru cine i-a citit poeziile) și foarte sugestiv ceilalți, dintre care mie mi-au plăcut mai mult Anghel, Potra, Tataia, Moga, Alberto (nu obligatoriu în această ordine);
- pentru mine este foarte clar că ai mult talent, spirit de observație, inteligență, simț al umorului;
- versurile sună foarte bine, în general, dar la talentul tău și la ușurința de a versifica, eu consider că puteau suna și mai bine;
- sunt câteva asonanțe (riposta- Nostra, drepți - fierți, Cleopatra - gata), care puteau fi evitate;
- sunt multe scăpări de ritm, nu grave, dar se simt (am încercat, într-un comentariu anterior să le exemplific și am pierdut conectarea);
- sunt câteva greșeli de ortografie și de tastare (vine-ntrun, Zisu-ia, Sâ).
Dar, orice s-ar spune, textul este foarte plăcut la citit și denotă multe calități ale autorului.
Sper să revin doar cu problema ritmului.
Cornel
Pe textul:
„Muza în ținutul agonic" de florian abel
Mai spun că mi-au plăcut:
- ritmul amfibrahic din epigrama postată;
- simțul umorului și ușurința de a versifica ale celor doi principali protagoniști;
- excepționala replică a lui Nelu Jorz, plină de multe tâlcuri (cea din 25, ora 09,17).
Dacă vă place, dați-i bătaie, mai departe! Succes!
Cornel
Pe textul:
„Intuiție feminină" de Vali Slavu
Mulțumesc de aprecieri și de urări și, dacă cineva va spune că pierd vremea cu aceste strădanii, o să dau vina și pe matale...
Cornel
Pe textul:
„A fi… sau a nu fi… (2)" de Rodean Stefan-Cornel
Toate sunt corect construite, dar mai mult mi-au plăcut poantele de la prima și de la a cincea. La prozodie eu aș fi avut unele foarte mici modificări, nu atât că n-ar fi corectă, dar pentru finețe. De exemplu, la prima aș fi spus \"Puse\", în loc de \"A pus\" (ritmul fiind trohaic, ne obligă să citim \"A\" accentuat și \"pus\" neaccentuat, deși, în succesiunea celor două cuvinte monosilabice, al doilea este mai important decât primul, deci el ar fi trebuit accentuat). Nu am dat acest exemplu pentru a modifica, chiar te rog să nu te mai obosești, unii chiar spun că nu este atât de importantă această chestiune...
Cât privește problema postărilor, mi-am mai spus părerea, nu o mai repet pe larg. Oricum, eu nici măcar un text nu l-am postat la întâmplare până acum, ci cu anumite scopuri foarte precise și cred că mulți alți colegi gândesc la fel ca mine, de aceea este o opțiune personală a fiecăruia, bineînțeles respectând regulamentul și alte uzanțe general recunoscute.
Cornel
Pe textul:
„O mână de epigrame" de Vali Slavu
Spun sincer și cu satisfacție, poanta de la a treia mi se pare antologică (deși \"am auzit\" pare de umplutură și încă mai sunt discuții aprige, dacă se admite sau nu forma \"Fi\'ndcă\"). Și celelalte sunt interesante, cu grijă realizate. Atenție, că în cazul de mai sus se scrie \"ad hoc\" (fără liniuță, vezi DOOM pag. 12).
Cu bucuria reîntâlnirii,
Cornel
Pe textul:
„Republica lu’ Pește" de Constantin Colonescu
Mi-au plăcut atât poezia ta cât și comentariile, mi-a plăcut și reîntâlnirea cu Ioan Jorz; nu mai purced la alte analize și analogii, s-au făcut destule, iar eu am oricum, multe de recuperat după o pauză destul de lungă de pe site (pentru mine, cel puțin, este lungă).
Cu prietenie pentru toți,
Cornel
Pe textul:
„Vis de șoricel" de Vali Slavu
Cu scuzele de rigoare pentru întârzierea răspunsului (am fost plecat din localitate mai multe zile și nu am avut acces la internet) spun că mă bucură trecerea dumneavoastră pe aici. Dacă ideea textului de mai sus vi se pare interesantă, atunci nu pot decât să vă invit, în continuare, la alte asemenea grupaje de texte.
Cornel Rodean
Pe textul:
„A fi… sau a nu fi… (2)" de Rodean Stefan-Cornel
După mai multe zile de absență de pe site este o mare bucurie să descopăr asemenea aprecieri din partea dumneavoastră. Vă mai aștept!
Cornel
Pe textul:
„Din Eminescu... (3)" de Rodean Stefan-Cornel
Ce aș mai putea spune în urma unor asemenea măgulitoare aprecieri?
Mulțumesc, mai poftește dacă ți-au plăcut (o să mai postez asemenea \"întrebări și răspunsuri\") și... te salut și eu cu același respect; apropo de respect, am mai discutat, și am înțeles că ești de acord să comunicăm mai puțin protocolar (eu speram chiar la un fel de prietenie)...
Cornel
Pe textul:
„Din Eminescu... (3)" de Rodean Stefan-Cornel
Eu cred că și niște \"gâze\" de vârstă preșcolară (nu numai fluturii), comandați de o educatoare-bunică (nu numai de o lăcustă) ar putea să facă înviorare după comenzile respective, așa că, dacă nu te supără, o să dau această poezioară soției mele, să o folosească la activitățile de educație fizică cu copiii din grădiniță.
În opinia mea este un text foarte bun, deoarece:
- are un mesaj foarte important, acela de a se face mișcare, încă de la o vârstă fragedă;
- recomandă chiar, bineînțeles cu mare artă, fără a plictisi sau obosi, câteva \"mișcări specifice de înviorare\";
- educă pe cei mici în spiritul dragostei față de natura înconjurătoare, față de toate ființele, cât ar părea ele de neînsemnate;
- degajă, cu fin umor, mult optimism;
- este construit în versuri scurte, \"jucăușe\", foarte ușor de reținut;
- limbajul este perfect adaptat mesajului și categoriei de vârstă.
Felicitări, Vali!
Pe textul:
„Înviorarea de dimineață" de Vali Slavu
Budă înseamnă și prăvălioară, dar ce să caute manuscrisele la prăvălie, că în prăvălie, pentru vânzare ajung cărțile, nu manuscrisele. Eu cred că poanta ar fi fost mai de efect, dacă s-are fi spus că ale sale cărți sunt pe raft în budă (unele nevândute la prăvălie, altele în cealaltă \"budă\"). Bineînțeles, omonimia are efect doar pentru cei care știu că budă înseamnă și prăvălioară; eu, recunosc, nu am știut până acum. Din acest punct de vedere, cred că folosirea ghilimelelor a fost bună, adică atenționează cititorul să nu plece așa de ușor de la acest cuvânt, să-l mai cerceteze.
Ioane, pe site ne mai vedem doar peste vreo 10 zile, dar, cine știe, poate ne vedem \"la propriu\" între timp...
Succes tuturor la concursul din august!
Cornel
Pe textul:
„Unui pretins scriitor" de Ruse Ion
Mulțumesc și eu pentru ajutor, că, despre \"Acum\" și despre încadrare am uitat să-i spun colegului Deliman. Oricum, bine că ai intervenit tu, cu \"mână sigură\" și cu bune intenții, deoarece eu o să lipsesc de pe site în continuare, vreo câteva zile bune.
Domnule Deliman, spor la treabă!
Cornel
Pe textul:
„Unor profesori de sport" de Deliman Leontin
De îmbunătățitDin practică, rezultă că nu este bine să operați de la început toate modificările direct pe textul postat, deoarece nu se mai înțeleg observațiile și comentariile celor care și-au spus părerea despre text, iar cei care doresc să tragă și ei niște concluzii, nu înțeleg nimic, neștiind cum a arătat la început catrenul. În opinia mea, autorul unui text de la atelier construiește variante îmbunătățite pe care le postează la comentarii, iar când cu ajutorul colegilor ajunge la concluzia că textul este bun, atunci îl editează din nou.
Succes!
Cu prietenie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Unor profesori de sport" de Deliman Leontin
De îmbunătățitProblema ridicată de Tataia are două componente, în opinia mea:
1. Este permisă folosirea perfectului simplu în epigramă?
Răspund, cu ajutorul doamnei prof.univ.dr. Elis Râpeanu, care în lucrarea \"Epigrama în literatura română\", capitolul \"Limba literară și epigrama. Strategiile epigramistului\", la pag. 522 spune că da, se poate folosi, citez \"Dintre formele timpului trecut epigramistul apelează, nu de puține ori, la perfectul simplu...\".
2. Dacă este permisă folosirea perfectului simplu în epigramă, care este forma corectă pentru \"a da\" la persoana a treia plural?
Răspund cu ajutorul DOOM, pag. 206
Corect este \"dădură\".
Bineînțeles, sunt opinii în conformitate cu bibliografia indicată.
Felicitări pentru înstelare, Ioane!
Cornel
Pe textul:
„ Mândrie familială" de Ruse Ion
Fiind gazdă, o să-ți las ție ultimul cuvânt, dar, deoarece tu spui în comentariul de la ora 19.49 \"...dar nu-mi pot explica de ce nu ți-ai exprimat-o din capul locului și ai făcut-o la a doua interevenție...\", o să răspund acestei nelămuriri:
1. La început, în glumă, am profitat de explicația din DEX și de epigrama ta pentru a-i dedica și eu un catren-madrigal lui Vali, în care, în context să spun că este \"o floare\"; dar, nu ai dreptate, încă din titlul acestui catren am spus clar ce cred despre cuvântul \"erect\", nu am așteptat a doua intervenție.
2. Apoi, am lăsat puțin gluma la o parte (doar eu, tu poți glumi încontinuu, nu mă supăr) ca să atenționez că adjectivul \"erect\" nu are neapărat conotații sexuale (asta apropo de cele două catrene adresate mie).
3. Stai liniștit, nu o să mă vezi supărat prea ușor, iar nervos nu o să mă vezi deloc, niciodată; apropo, pe Dan (care credeam că nu se enervează), l-am văzut astăzi nervos, la un text din atelier (țâc-țâc, Dane!)
Toate cele bune!
Pe textul:
„Portret de epigramistă" de Florin Rotaru
1. Ideea de poantă nu mi se pare rea, din contră, \"a împroșca cu rahat\" la figurat, dar și la propriu, pare o speculație interesantă, în contextul celor mai recente evenimente.
2. Din păcate, catrenul nu are nici ritmul, nici rima, nici măsura corecte, iar la epigramă nu se admit erori de prozodie; să le luăm pe rând:
- primul vers este în iambic, în timp ce următoarele trei sunt în trohaic; chiar dacă, luate separat, versurile au ritm, nu se admite alternanța tipurilor de ritm;
- \"ajungă\" nu rimează cu \"muncă\", este doar o asonanță, neadmisă la epigramă;
- că sunt probleme cu ritmul vedem și analizând măsura versurilor, care diferă într-un mod nepermis (9, 7, 8, 7 silabe); regula spune că toate versurile trebuie să aibă aceeași măsură, sau cel puțin cele care rimează.
Dacă doriți, mai puteți lucra pe text.
Cu cele mai bune intenții,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Unor profesori de sport" de Deliman Leontin
De îmbunătățit