Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
- nu știu dacă felicitările mele te mai pot bucura, după ce ai fost clasat pe primul loc la atâtea și atâtea concursuri, dar le adaug și eu, din toată inima, celor de mai sus;
- în privința cuvântului adus în discuție, Calimero are dreptate, corect este \"casierie\", cu \"ie\" pronunțat în hiat, deci cuvantul are 5 silabe (DOOM, pag. 123 și DEX pag. 142);
- mie mi-au plăcut toate poantele, iar grupajul, în general, arată foarte bine.
Dar de ce nu este încadrat textul de mai sus la \"epigramă\"?
Cu respect,
Cornel
Pe textul:
„Beția de cuvinte. Alo, Păstorel -Iași" de nicolae bunduri
Mă bucur să te reîntâlnesc, cel puțin pe această cale.
Ideea poantei de la catrenul cu marinarul este foarte interesantă, dar, era și mai bună, în opinia mea, dacă în loc de \"Și iar îi naște\", era ceva gen \"Rămase grea, iar\"; că, dacă am înțeles eu bine, dacă i-a venit sorocul să nască deja, nu îl mai poate face \"marinar\". Nu modifica, te rog, poate nu am înțeles eu bine; oricum expresia \"a face marinar\" s-ar putea să fie taxată de alții ca vulgară...
La \"Epitaf conducătorului\", din primul vers lipsește o silabă de început și de aceea este diferență de ritm (primul vers este în trohaic, iar celelalte trei în iambic).
Cu urări de sănătate și spor în toate,
Cornel
Pe textul:
„Ridendo-40-Concurs" de milos petru
Cel mai mult mi-a plăcut prima, dar și celelalte mi se par corect construite.
Cornel
Pe textul:
„Beția de cuvinte" de Laurentiu Ghita
Sincer mă bucur pentru succesul tău! Mie mi-au plăcut mai mult cele de la poziția 2 de la cele două teme. Cu ortografia nu prea sunt de acord în mai multe cazuri din textele de mai sus, dar nu mai spun decât că mi se par în plus unele semne de ortografie și de punctuație (parantezele orizontale de la \" Reciproca...\", liniuța - de dialog, de despărțire? - de la \"Dilemă\").
Succes pe mai departe!
Cornel
Pe textul:
„Beția de cuvinte" de Ruse Ion
Atent construite toate epigramele, în opinia mea. De acord cu aprecierile lui Calimero, nu le mai repet dar, în plus aș nuanța că, chiar dacă impactul poantei de la a doua nu este prea mare, catrenul merită citit și recitit, el fiind interesant...
Cu aceeași considerație,
Cornel
Pe textul:
„Beția de cuvinte" de Gârda Petru Ioan
- pe locul întâi, evident și de necontestat (în opinia mea, de la bun început, fără să fiu influențat de nimeni) - prima;
- pe locul al doilea, sensibil egale - celelalte două.
Felicitări!
Cornel
Pe textul:
„Beția (mea) de cuvinte" de Dan Norea
Cu salutări,
Cornel
Pe textul:
„Omagiu conducătorului" de florian abel
În ceea ce mă privește, nu am trimis epigrame, am concurat la poezie și la proză dar mă bucur în primul rând pentru prezența pe podium a 2 sibieni (locurile 3 la poezie și la proză), apoi pentru faptul că alți 2 colegi de cenaclu din Sibiu au fost nominalizați ca \"aproape\" de podium la concursul de epigrame și, de ce să nu o spun, dacă Tataia zice că și eu am fost \"în preajma\" podiumului la poezie, sunt, în general chiar foarte mulțumit.
Cu prietenie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Rezultatele concursului de creație umoristică \"Alo, Păstorel\"organizat de gruparea literar-umoristică \"Academia Liberă Păstorel\" Iași" de Constantin Iurascu Tataia
Este vorba de \"asonanțe\" nu de \"asonațe\".
Cornel Rodean
Pe textul:
„Prima sărutare-n zi" de Daniela Pricop
De îmbunătățitÎn opinia mea, la textul de mai sus, dumneavoastră, cu excepția unor comparații, vă exprimați \"prea direct\", ceea ce scade valoarea poetică a acestei scrieri; se știe că fondul poetic presupune o exprimare metaforică, cere folosirea unor figuri de stil specifice poeziei. Pe de altă parte, dacă ați ales o versificație \"clasică\", versurile trebuie să aibă ritm și măsură, nu numai niște cuvinte care sună din coadă (dumneavoastră ați încercat un fel de rimă, dar cu multe asonațe și rime facile). Și despre figurile de stil, și despre ritm, rimă și măsură eu am scris câte cava în serialul \"Învățăm împreună\", pe care îl găsiți ușor în pagina mea.
Am amintit de el nu pentru a mă lăuda ci pentru că ar fi prea multe de spus doar într-un comentariu. Aveți și greșeli de ortografie (tu ști) și câteva, mai mici, de tastare...
Mi-am spus părerea despre textul dumneavoastră cu cele mai bune intenții, văzând că este la \"Atelier\".
Oricum, eu vă doresc succes în continuare,... mai citiți,... mai studiați,... mai încercați... și cine știe?!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Prima sărutare-n zi" de Daniela Pricop
De îmbunătățitFoarte frumoasă imaginea descrisă de tine în comentariul din 21, de la ora 21.21 (de 3 ori 21!); ideea cu bobocii, cu șoimul și cu stejarul care \"trec\" prin soare și mie îmi place foarte mult și de aceea este normal să fii preocupat pentru a o transpune cât mai plastic.
Ce părere ai de \"soarele pătruns\"?
Cornel
Pe textul:
„Soare despicat" de Dan Norea
Despre rigorile definiției epigramatice și eu aș fi vrut să aflu mai multe, dar, am mai spus în comentariul anterior, nu prea am găsit. Pînă la urmă, este vorba tot de un fel de epigramă, care pornește de la o definiție.
Referitor la efectul ultimului catren, care ți se pare cu poanta cea mai bună, dar, care, în loc de zâmbete ți-a produs amărăciune, pentru că are prea mult adevăr, spun următoarele:
Studiile psihologie, sociologice și filozofice, care abordează umorul ca pe un mod cultural de existență, ca viziune specială asupra lumii, ca mod de raportare la realitatea contradictorie, ca mod de cunoaștere a realității, și, până la urmă, chiar ca atitudine filozofică, demonstrează că receptorii umorului au atitudini diferite, funcție de mesajul transmis și de cum reușesc să intre \"în complicitate\" cu autorul. Astfel, unele texte au ca rezultat râsul (triumfător, batjocoritor, defăimător, disprețuitor, corector, răzbunător, vindecător), altele au ca efect doar surâsul (cu semnificație de îngăduință, duioșie, dispreț, dezamăgire) și, în fine, nu de puține ori, receptorii umorului înțeleg că umorul de fapt maschează tristețe, dezamăgire, revoltă, descurajare, neputință.
În concluzie, reacțiile tale (inclusiv cele la ultimul catren) au fost firești și se încadrează tot... în zona umorului. Am spus cele de mai sus și cu scopul de a combate, din start, pe aceia care pretind că în urma oricărui text umoristic trebuie să se râdă, instantaneu, cu toată gura și din toată inima.
Pe tine știu că nu te supără aceste considerații teoretice, de aceea le-am făcut adresându-mă către tine.
Mulțumesc pentru felicitările adresate și mă bucur că ți-au plăcut toate epigramele de mai sus.
Cornel
Pe textul:
„Toba, țiganul, valsul și zaraful" de Rodean Stefan-Cornel
Primul lucru pe care-l fac, de regulă, atunci când compun ceva la o temă dată este studierea atentă (chiar \"despicând firul în patru\") a sensurilor cuvintelor implicate. În cazul zarafului, intenționat am pus \"cămătarul\", deoarece am considerat că este esențial pentru poantă. Zaraful are două înțelesuri principale, acela de cămătar și cel de casier al vistieriei, ambele desemnând ocupații mai vechi, dar, între ele existând diferențe actuale de percepție, în sensul că primul, de multe ori are conotații peiorative. Adică, am vrut să spun că un simplu cămătar din vechime (nu un casier de la vistierie, că deja acesta este \"specialist\" mai mare și lucrează cinstit), dacă ar trăi astăzi, dacă ar avea mai mult tupeu și dacă ar mai fi dotat și cu ceva chitanțe, ar putea să fie numit ministru de finanțe. Bineînțeles, am vorbit de cămătar și în ideea similitudinii cu cei de la finanțe de astăzi, care dau cu o mână și iau cu ambele și \"ne jupoaie\" în mai multe feluri.
Bineînțeles, așa am vrut, așa am gândit, ce a ieșit se vede. Oricum, mă mai gândesc la ce ai spus, mulțumesc frumos pentru intervenție.
Cornel
Pe textul:
„Toba, țiganul, valsul și zaraful" de Rodean Stefan-Cornel
Pentru început îți mulțumesc pentru lectură și pentru comentariu.
Din câte am înțeles eu, dacă definiția se cere să fie \"epigramatică\", înseamnă că și ea trebuie să se supună regulilor speciei și să aibă, cât de cât o poantă. Dar, dacă tu spui că în catrenele de mai sus există poantă ca pentru epigramele propriu-zise, înseamnă că este cu atât mai bine, nu? Pe de altă parte, mă bucur că ai văzut câte un \"zvâc\" la toate patru, că de fapt eu chiar asta am urmărit.
Sincer să fiu, mie mi se părea că cele mai reușite sunt prima și a treia, dar nici cu celelalte două nu îmi este rușine. Poate își mai spun părerea și alții, că mă interesează sincer. Oricum, din punct de vedere teoretic, definiția epigramatică nu prea a fost tratată până acum, iar în lucrarea de referință a doamnei prof. univ. dr. Elis Râpeanu, la capitolul \"Subspecii ale epigramei\" se vorbește doar de epigrama propriu-zisă, de epitaful epigramatic și de madrigalul epigramatic.
Cu prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Toba, țiganul, valsul și zaraful" de Rodean Stefan-Cornel
Poezioara este drăguță și este foarte bine gândită. Mi-a plăcut gradarea din ultimul vers al fiecărei strofe. Adică, întâi \"aș vrea\", apoi \"chiar sunt\", în continuare \"e plăcut\", pe la mijloc \"nu-i ușor\", imediat după aceea \"tare-i greu\", se ajunge chiar la \"dureros\", dar... în final, totul se rezolvă cu un zâmbet \"e grozav\". Mi-au venit imediat ceva idei, ca, păstrând ultimul vers de la strofele de mai sus, să fac o altă poezioară, umoristică, un fel de parodie și deși nu mi-ar fi prea greu să realizez versificația respectivă, m-am răzgândit, că... poezia pentru copii este prea serioasă, în general, ca să folosesc un asemenea pretext...
Eu aș înlocui \"păpușica mică\" (sună a pleonasm) din strofa a cincea, cu altceva, e o părere...
Cornel
Pe textul:
„E ușor să fii mămică?" de Vali Slavu
Eu nu scriu poezii în stilul celor de mai sus, nu sunt critic literar, nu am nici vechime și autoritate prea mari pe acest site, dar îndrăznesc să spun totuși câteva cuvinte, cu atât mai mult cu cât textul este la \"Atelier\" și suntem invitați să ne spunem părerea.
În primul rând, chiar dacă nu rezultă din biografie (iar eu nu vă cunosc absolut deloc) și chiar dacă pe acest site aveți toate textele (sau majoritatea lor) la atelier, ceva îmi spune că nu sunteți începătoare în ale scrisului. Se observă și la poemul de mai sus o anumită ușurință în exprimarea metaforică, un ritm interior al versurilor, care, chiar dacă nu sunt realizate în prozodia clasică, iar din punct de vedere pur tehnic nu au un anumit tip de ritm, ele \"curg\" totuși foarte bine, în opinia mea.
Sunt câteva probleme care ar putea fi îmbunătățite, iar în rest, \"de gustibus\":
- în versurile 8-9, cred că ați vrut să spuneți că piatra de hotar este a anotimpului, nu că hotarul este al anotimpului; eu spun că este vorba de un dezacord, din neatenție, pe care îl puteți repara;
- în condițiile în care nu ați fost preocupată de rimă, totuși este o succesiune de 3 versuri cu o rimă facilă, care, în opinia mea nu sună bine (rostite-înverzite-împletite);
- deși s-ar putea să o fi făcut intenționat, pentru a scoate și mai mult în evidență mesajul poemului, cred că ați abuzat de cuvintele \"an-ani\".
Îmi permit, în încheiere să spun că există o anumită sensibilitate în versurile dumneavoastră care nu se poate să nu dea roade mai importante; succes în continuare!
Cu admirație,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Cuvinte" de Rodica Lupu
De îmbunătățitDupă cum am mai spus, de mai multe ori, sunt doar câteva note de studiu și opinii (pe baza acestora) care pot fi amendate; mulțumesc pentru că le-ai citit.
Cred că îmi amintesc discuția despre virgulă și cine a fost colegul care a intrat, între tine și editor, în discuția respectivă.
Cu aceeași prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Învățăm împreună (10)" de Rodean Stefan-Cornel
Foarte inspirată și bine realizată și această poezie pentru copii!
În primul rând, tema este de mare interes pentru copiii care acumulează cunoștințe despre natură. Apoi, mi-a plăcut tratarea extinsă a fenomenului, aproape exhaustivă pentru nivelul unui copil preșcolar sau din primele clase de școală (sunt îngemănate, plastic, aproape toate bogățiile toamnei cu diferitele forme de exprimare artistică de la serbările școlare).Finalul, cu dansul frunzelor este foarte reușit, cu atât mai mult cu cât, suntem îndemnați la horă și la veselie de niște frunze galbene, roșcate, care poate, în alte condiții ne-ar predispune la melancolie...
Prozodia, ca de obicei, fără probleme cu rime ușoare, potrivite pentru copii, cu versuri scurte, relativ ușor de memorat, cu ritmul bazat pe picioare bisilabice, în trohaic, foarte bine acomodat mesajului.
Succes în continuare!
Cornel
Pe textul:
„Invitație la spectacolul Toamnei" de Vali Slavu
O singură dată am scris vreo două definiții epigramatice, acum vreo doi ani și acum încerc din nou, pornind de la temele din revistă. Dacă zici tu că sunt excelente, înseamnă că o să mă mai străduiesc și cu altele.
Cornel
Pe textul:
„Toba, țiganul, valsul și zaraful" de Rodean Stefan-Cornel
