Rodean Stefan-Cornel

...nu "mi-ai fi fost", bineînțeles, scuze!

Salut, Ioane!
Ești scump la vedere și, cum și eu am dat mai rar pe aici în ultimul an, profit de ocazie să te salut de bună revedere.
Pentru început remarc poanta de la a doua epigramă care mi se pare excelentă, iar cuvântul "orbeți" este foarte inspirat, nu numai pentru rimă (rezultă o rimă bogată), dar și pentru pregătirea poantei. În plus, mie îmi place că după cum a fost construit, ultimul vers mai poate duce cu gândul la încă o poantă (dacă printr-o mică extensie, interpetăm cuvântul "cunoaște" și cu sensul de "recunoaște" și ne gândim cum arată doi amici de pahar după o bătaie cruntă, că nu se mai recunosc nici ei...)
Și celelalte două îmi plac, deși la prima ar fi o problemă: cititorul nu are de unde să știe câte nurori a avut mama autorului și la care din ele se referă.
Numai bine!
Cornel

Poate mi-ai fi fost mai simplu să adaug și eu un catren (presa din aceste zile despre Gigi ne dă multiple idei), dar voi adopta alt stil de comentariu, în sensul că îmi asum neplăcuta sarcină de a arăta o hibă, deloc de neglijat, a catrenului postat de talentatul Dan-T.
În opinia mea, este contraindicat să rimezi "lege" cu "fărădelege", așa cum nu este bine să rimezi "moș" cu "strămoș", "fericit" cu "preafericit" ș.a.m.d. (cred că s-a înțeles motivul, referitor la originea cuvintelor respective).
În rest, să auzim doar de bine!
Cornel

Părerea mea:
Teme de actualitate (dar, în același timp, perene), poante surpriză corect construite (la prima surpriza este puțin mai mare ca la a doua), exprimare scurtă, clară și concisă, prozodie foarte bună cu metrica fiecărui vers de câte doi amfibrahi.
Succes în copntinuare!
Cornel

Când am pornit să-l colindăm
Pe-un demnitar de mare rang,
Cântam „Domn’, domn’ să înălțăm!”
Și gândul ne era la ștreang.
(Vali)

Mazilirea domnilor de Crăciun

Pe demnitar l-ați colindat
Atunci, cu tot firescu',
Având modelul patentat
În cazul Ceaușescu.
Cornel

Frumoase, felicitări pentru reușită și pentru mențiunea din cadrul concursului!
Și eu am folosit pista "înălțarea în ștreang", dar am fost mai puțin violent, l-am pus pe demnitar să se "înalțe" singur acolo (:))

Domnule Dincă,
Cuvântul "exploatează" se citește cu "oa" în diftong, adică într-o singură silabă. Nici mie nu mi-a venit să cred până nu am verificat în DOOM și m-am convins că așa este (la sugestia lui Tataia și a altui coleg). Inițial versul împricinat era fără "mei", cum spuneți dumneavoastră, dar am adăugat cuvântul respectiv ulterior, tocmai pentru a regla ritmul potrivit recomandărilor din dicționar.
În concluzie nu-l elimin pe "mei" că de abia l-am adăugat și v-am explicat de ce.
Numai bine!
Cornel

Epigrame bune, corect construite, cu prozodia bună, la temă.
Ar fi totuși, două problemuțe, legate mai mult de mesaj:
- din prima epigramă ar putea rezulta că DNA-ul lucrează foarte discret, astfel că nici nu se vede când "saltă" pe cineva (în realitate se știe că face un adevărat circ mediatic în astfel de cazuri); e drept că pentru temă și pentru poantă, cuvintele cheie "înălțat-săltat", "vârf", "pierdut-văzut-ceață" au fost bine exploatate;
- la ultimul catren, tot de dragul temei și al poantei (de asemenea foarte bine folosite cuvintele "săpat-îngroapă", "plouat-apă") este compătimit un sărman petrolist, ajuns falit, îngropat de bănci; dar, zic eu, petrolistul este foarte puțin reprezentativ pentru masa mare a celor ajunși faliți în zilele noastre.
Bineînțeles, sunt opinii personale, discutabile poate.
Interesant de discutat și în ce măsură aceste aspecte ar putea să afecteze evaluarea epigramelor.
Numai bine!
Cornel

Apropo de catrenul meu de răspuns: nu ați ales greșit momentul, prietenii (sau altfel spus, cunoscătorii) știu de ce! Eu nu m-am prins de prima dată care-i tachinarea!
Sănătate!
Cornel

Dan-T, interesantă răstălmăcire; fără alte comentarii.

Vali, onorat de aprecierile tale!

Tataie,-ți recunosc talentul,
Aș accepta și tachinări, spășit,
De n-aș vedea că ai ales greșit
Momentul.
P.S. Sper că am înțeles bine catrenul dumneavoastră.

Tuturor, mulțumiri pentru vizită!
Cornel

1. Da, și mie mi se pare mai bună acum, dar au mai rămas, în opinia mea următoarele probleme ușor de corectat:
- trebuie pusă o virgulă după "șine" ("acum un an" trebuie să fie între virgule, deoarece este o explicație suplimentară cu privire la acțiunea descrisă);
- trebuie eliminată virgula de după "păhărele" (între subiect și predicat nu se pune virgulă).
2. În opinia mea, lungimea versului trebuie să respecte un element din definiția epigramei, acela că acest tip de creație este de dimensiuni reduse. Din practică, precum și din opiniile unor teoreticieni avizați, rezultă că epigrama sub formă de catren nu trebuie să aibă lungimea versurilor mai mare de 11 silabe (12 la versuri scrise în ritmuri cu picioare trisilabice). Aceasta este și opinia mea.
Referitor la limita minimă, cea mai folosită este măsura de 6 silabe, dar sunt exemple de epigrame cu versuri mai scurte, chiar de câte o silabă; aici opiniile sunt împărțite, nu mulți mai încurajează, astăzi, acest tip de măsură în epigramă.
Referitor la raportul între lungimea versului și calitate epigramei nu cred că se pot da sentințe de genul "este foarte bună deoarece are versuri scurte, de 6-7 silabe", sau "nu este grozavă deoarece are versurile cam lungi, de 10-11 silabe". Spun aceasta deoarece am, citit epigrame cu versuri scurte, de 6-7 silabe care aveau cuvinte "de umplutură", puse doar pentru rimă și scrise, în general, într-un limbaj alambicat, redundant, în timp ce la alte catrene, cu versurile de 10-11 silabe, deci mai lungi, fiecare cuvânt contribuia la pregătirea și construirea poantei, într-un stil concis.
Bineînțeles, sunt opiniile mele, expuse ca răspuns la ce m-ați întrebat.
Succes!
Cornel Rodean

Domnule David,
Mie îmi place dublul joc de cuvinte "adormit-trezit" respectiv "buștean-surcele". Sper, din toată inima, să fie original. De asemenea, prozodia pare corectă.
Dar, în opinia mea, primul vers este în plus din două considerente:
- mesajul din el se regăsește, oricum, în ultimul vers
- pus la început strică totul, devoalează poanta.
Ar mai fi de pus o virgulă după "șine".
Succes!
Cornel Rodean

Riscând, probabil, un dezastru,
Întreb, în logica firească:
Persoanelor cu sânge-albastru
Li se întâmplă să... roșească?
(Dana)

Se-ntâmplă-adeseori,
Când tronul simți că-l pierzi:
Roșești, te trec fiori
Și vezi chiar stele verzi.

Cornel

Vali, felicitări pentru epigrame și pentru premiu!
O mențiune specială pentru încadrarea la tema impusă, sens în care cred că ai ales cele mai potrivite tipuri de epigramă și mecanismele optime de construire a poantelor.
Numai bine!
Cornel

A avut noroc destul,
Că în vremurile aste
El s-ar fi numit Abdul
Și-i lipseau vreo patru coaste!
(Sorin)

Și-n locul coastelor, ca "plombe",
Ar fi-ncăput vreo patru bombe.
Cornel

Mulțumim Vali pentru informarea promptă, pentru rigoarea sistematizării celor comunicate prin acest material și pentru ilustrarea optimă cu imagini a celor relatate.
Nu se poate să nu remarcăm prezența Agoniei pe toate podiumurile de premiere, atât la Concursul "Mircea Trifu" (jumătate din premianți, 3 din 6), cât și la Concursul din cadrul Festivalului "Cât e Buzăul de Mare" (aproape jumătate din numărul premiilor, 3 din 8) și la Premiile UER (2 din 11).
Felicitări Vali, felicitări Agonia!
Cornel

Mulțumim, Grigore!
Trebuie să precizăm faptul că domnul Lucian Perța a fost nu doar "sufletul" festivalului și "moderatorul" galei finale. El a fost și președintele juriului, organizând întreaga activitate de evaluare la toate secțiunile, cea de centralizare a rezultatelor, precum și alte probleme de secretariat.
Cornel

Expresia ultracunoscută este "a o face de oaie" (a proceda neîndemânatic, a face o prostie, o gafă). Deci, nu merge și la masculin. Pentru a salva ceva din catren (oricum poanta va fi tot subțirică, în opinia mea), propun să renunți la drob și să treci la friptură, sau ciorbă.
Numai bine!
Cornel

Deși în ultima vreme am avut o activitate ceva mai redusă pe site, față de entuziasmul (poate puțin exagerat) manifestat în primii ani de agonist, nu pot să trec ușor peste acest eveniment remarcabil.
Bine ai venit, Noni!
Textul de mai sus mi se pare definitoriu pentru semnătura "Ananie Gagniuc", adică: scurt, dar "îndesat" bine cu poante; haz de necaz și autoironie de cea mai bună calitate; umor bazat pe "întorsături" specifice ("acest sat...n-o să-și schimbe numele", "cursurile... Bistriței"), pe ingenioase jocuri de cuvinte (cariera militară umbrită de strălucirea literară, singura ieșire - ieșirea la pensie), pe răstălmăcirea unor zicale și proverbe populare (pățania finalizată cu celebrul "...când o zbura porcul") ș.a.m.d.
Am totuși și o critică, dar nu la autobiografia "într-o veselie" postată mai sus, ci la autobiografia serioasă, aceea care apare jos, când cineva dorește să vadă cine este autorul. Este vorba de calitatea de "fost ofițer" declarată în datele biografice, ceea ce este o eroare. Vă asigur, dragi utilizatori, că Ananie Gagniuc nu este "fost ofițer", ci "ofițer", cu precizarea că, în evidențele militare apare în dreptul gradului său specificația "în rezervă". Bineînțeles, dacă nu cumva, în afara condamnării la pensionare (de care vorbește el) și a condamnării la glorie eternă (de care vorbește toată lumea), nu a mai avut vreo condamnare prin care s-a hotărât și retragerea gradelor militare...
Așteptăm și alte texte!
Numai bine tuturor!
Cornel

Nu știu dacă ar mai trebui să spun ceva, ca gazdă a acestei pagini. Un comentariu mai amplu al meu ar presupune să repet, în cea mai mare parte, ceea ce am scris tocmai în textul postat. Oricum, mulțumesc celor care au citit gândurile expuse de mine în acest text și sper ca recentele luări de poziții ale colegilor Calimero, Vali și David să fie în folosul epigramei.
Numai bine!
Cornel

Nae,
Dacă spui despre mine "am tot așteptat să răspundă el la problemele ridicate" și mai precizezi apoi că eu intru rar pe site, s-ar putea înțelege că aștepți de timp îndelungat, de mai multe zile, ceea ce nu este corect, deoarece eu chiar țin să răspund tuturor comentariilor. Se întâmplă câteodată, mai ales la texte vechi și la comentatori care nu au nivel de acces, să nu fiu înștiințat de robot despre comentariu, dar la textul de mai sus nu este cazul, chiar am răspuns destul de prompt la toate. În ce privește ultimele două comentarii (al tău și al domnului David) ele au fost postate ieri după amiaza, a trecut doar o jumătate de zi și iată, răspund.
La problema antologiei discuția era sub alt text (al tău, nu al meu) eu ridicam probleme și tu trebuia să răspunzi), văd că mi-ai răspuns aici, mulțumesc. Aștept și eu să ne întâlnim, mulțumesc pentru gândurile bune.
De acord, aproape în totalitate, cu cele spuse domnului David, nu mai reiau nimic.
Domnule David,
În primul rând mă bucur că sunteți atras de epigramă și de problemele epigramiștilor, iar faptul că v-ați conturat deja opinii asupra unor chestiuni importante, dovedește seriozitatea cu care abordați subiectul respectiv.
Bineînțeles că, în timp, veți sesiza și alte aspecte, veți nuanța unele opinii, le veți schimba pe altele, vor apărea noi păreri, dar, toate acestea funcție de cât de implicat veți fi în fenomen. Și nu mă refer doar la site-ul "Agonia", ci la multe, multe, multe alte posibilități de a cunoaște problemele epigramiștilor, din care amintesc: participarea regulată la viața unui cenaclu de epigramiști (umoriști) și la cea a Uniunii Epigramiștilor din România; lectura principalelor publicații de profil și colaborarea la acestea; participarea la concursurile de gen; participarea la întâlnirile epigramiștilor, organizate cu diferite prilejuri; participarea la lansări de carte; colaborarea cu texte la realizarea unor diferite volume colective (antologii, selecții, dicționare etc.); înscrierea cu datele necesare în "Anuarul epigramiștilor"; contactele personale (față în față, prin telefon, prin e-mail), chiar împrietenirea cu unii epigramiști mai vechi etc.
Referitor la problemele abordate de dumneavoastră mai sus, v-a răspuns domnul Nicolae Bunduri și, având în vedere faptul că deja comentariul meu este destul de lung, m-aș opri aici. Nu înainte, însă, de a sublinia că și din ceea ce spuneți dumneavoastră și domnul Bunduri aici rezultă "Nevoia de complementaritate", adică tocmai subiectul textului postat de mine.
Numai bine, tuturor!
Cornel