Rodean Stefan-Cornel

Destul de facilă:
- furca de lână de la șezătoare;
- dinții de la orice furcă;
- telefonul când e pus în furcă nu-ți permite să vorbești.
Gata cu ghicitorile în acest weekend (din partea mea, bineînțeles)!
Cornel Rodean

Scuze, mai doream să spun ceva:
- dacă spunem ”Îl” și ne gândim la catarg, este corect din punct de vedere gramatical și tehnico-marinăresc, deoarece catargul este fluturat de vânt, dar nu catargul este soluția, în mod evident, deoarece nu se potrivește la celelalte versuri;
- dacă spunem ”O” și ne gândim la ”săgeată”, este corect din punct de vedere gramatical, se potrivește la celelalte versuri, dar nu este chiar corect din punct de vedere marinăresc deoarece nu în mod deosebit această parte a catargului (bompresul cu săgeata) are drept caracteristică principală faptul că este fluturată de vânt, e drept, că este fluturat catargul în general; nu insist cu marinăria, s-ar putea să greșesc, scuze în acest caz.
Cornel

Ar fi săgeata: parte a catargului (pe care o flutură vântul); arsură, iritare (când mănânci o ciușcă); armă a lui Cupidon (care lasă urme în inimioare). Dar, de ce ”Îl” și nu ”O” la începutul textului?
Cornel

O adevărată desfătare să citești asemenea creații!
La prima, ideea ca autorii să fie animale, iar oamenii să reprezinte eroii narațiunilor din fabule mi s-ar părea o a doua revoluție în istoria fabulei, după cea în care animalele din alegorii au fost înlocuite cu obiecte, sau cu părți ale corpului uman. Oricum, foarte interesantă morala cu anonimele.
La a doua am văzut zugrăvită o frescă reprezentativă a clasei politice actuale: ai dreptate, poete, la noi nu se mai face politică ”cu papion”, de înaltă clasă, totul în țară s-a manelizat, iar de vină nu sunt, e clar, nici etnicii care au dezvoltat acest tip de muzică, nici muzicienii...
A treia fabulă, umoristică, scurtă, clară, concisă și (zic unii) chiar adevărată; frumoasă întorsătura cu ”locul unde plâng evreii”.
Să mai spunem că la toate fabulele postate (de ultima nu mai comentăm în mod special, dacă tot este ”hors concours”) că totul curge alert, în versuri de o perfecțiune prozodică admirabilă.
Felicitări!
Onorat (deși puțin jenat că am acest drept față de Neculai Lunca), dau drumul unei steluțe.
Cornel

În ultima vreme am comentat destul de puțin, deși am mai citit câte ceva, dar acum chiar simt că trebuie să spun câteva:
1. Se remarcă, în mod foarte evident pentru mine, că Nelu Gârda poate să scrie cu ușurință orice din zona ”satiră-umor” și o face cu o dexteritate ieșită din comun.
2. Observ, de asemenea, că în cazul grupajului de față și-a canalizat eforturile creatoare spre trei fabule, de trei tipuri diferite, pentru toate gusturile: prima mai concisă, cu efect moralizator direct și evident, legat de zilele noastre (bine aleși ereții pentru zilala ”fiecare naș îți găsește nașul”, dacă într-adevăr, vulpea este un naș al eretelui; mai e un tâlc interesant apropo de specificul acestul popor, dar nu-l mai comentez); a doua are o alegorie relativ simplă, dar cu o morală cu foarte multe tâlcuri (din 13 versuri de narațiune se desprind 13 versuri de morală); a treia, concepută pentru efect umoristic, fără prea mari valențe moralizator-didacticiste, pe gustul multor cititori, ”trasă bine” la problema de actualitate cu câinii vagabonzi, dar cu riscul de a fi taxată de cei care s-au cam săturat de problemele sexuale din scrierile umoristice.
3. O observație de fond și una de formă:
- la fabula a doua autorul face un adevărat exercițiu de virtuozitate cu o morală atât de complexă, dar eu consider că pentru cititor este destul de obositor să facă atâtea deduceri; în concluzie, nu sunt împotriva moralei cu mai multe învățăminte, dar nici chiar cu 12...
- la a doua fabulă se scrie ”se agitau întruna”, nu ”într-una”.
Succes în continuare!
Cornel

O adevărată filozofie de viață în doar cinci rânduri (câte apar pe monitorul meu)!
Și, tocmai pentru că textul este foarte scurt, remarc grija cu care a fost folosit fiecare cuvânt, urmărindu-se, totuși, transmiterea unui mesaj foarte clar. Consider că în textul de mai sus sunt câteva expresii (sintagme, cuvinte) cheie, foarte bine găsite și puse exact acolo unde trebuie, cum ar fi ”înghițit de rutina fiecărei zile de muncă”, ”repere frumoase într-o viață urâtă”.
Mi-a plăcut, felicitări!
Dacă îmi permiteți, am și o observație: titlul textului de mai sus anulează, într-o oarecare măsură, finalul neașteptat, surpriza acestuia; aș fi ales un titlu mai neutru, aparent neînsemnat.
Și, ca un P.S., ca să nu mai intru și pe alte pagini:
Am citit ultimele trei texte în proză postate de dumneavoastră. Mi-a plăcut, în mod deosebit, și acela cu ”autocupidoneala”, nefiind chiar încântat de cel cu ”magicianul” (care exploatează poante destul de facile, pe o pistă bătătorită), deși este bine scris, în opinia mea.
Vă mai citesc cu interes!
Cornel Rodean

Am mai comentat asemenea texte semnate de Dan Norea și mărturisesc faptul că sunt la fel de încântat de calitățile de cronicar ale acestui nou Neculai Milescu Spătaru al românilor (cu regretul că, față de cel amintit, confratele nostru încă nu s-a afirmat în politica și diplomația românească, dar și cu satisfacția că nici nu a fost ”însemnat”, ca predecesorul său, din cauza pericolului de a deveni șef al statului.)
Multe ar fi de spus, dar sper să nu repet din cele menționate în comentariile anterioare, speranță alimentată și de faptul că tot timpul mai descopăr câte ceva interesant în stilul autorului.
În primul rând, este vorba de sentimentul de încredere inspirat; pe mine, cel puțin, nu mă tentează să verific autenticitatea datelor istorice și nici să-l combat în sentințele pe care le dă în domenii diverse (lingvistică, geopolitică ș.a.) și asta,cu siguranță, datorită modului de prezentare și argumentare, fără nicio șovăială.
Apoi, amintindu-mi de anii de liceu în care studiam pastelul și evidențiam poeții care prezentau omul în centrul tabloului din natură (prin comparație cu cei care doar descriau natura), tot așa afirm cu tărie că, acest stil a lui Dan de a se raporta în permanență la mediul înconjurător și de a se situa în centrul tabloului descris, comentând aproape orice vede, ne face pe noi, cititorii, să fim părtași la excursie. Această senzație, de intimitate chiar, este accentuată și de un alt element specific lui Dan Norea: includerea în cronică (cu anumite riscuri, fiind într-un spațiu public, dar asumându-și aceste riscuri de dragul efectului despre care vorbeam) a partenerei sale de viață.
Felicitări și mai așteptăm!
Cornel

Da, asta da!
Într-adevăr, morală inteligentă, cu trecerea de la sensul propriu la cel figurat al unei expresii, o alegorie ca la carte, cu o expunere clară a poveștii, nici prea lungă nici prea scurtă, un limaj perfect adaptat (păi, fiind vorba de porci, de scroafe și de măgari, normal că se potrivesc ”haleală”, ”la greu”, ”și-o trage” etc).
Felicitări!
Cornel

Nelu Gârda, mai în glumă, mai în serios, cred că dacă aplicam metoda ta, cu aprecierea de la ”prima vedere”, epigramele tale despre soacră ar fi primit de la mine note mai mici decât (probabil) le-am dat, că eu nu prea mai suport soacra (în epigramă, bineînțeles) și nu ai mai fi luat premiul respectiv; dar așa, luînd-o inginerește și ca la examen (că tu ești și inginer și profesor), vrând-nevrând a trebuit să recunosc faptul că poantele tale au fost de efect, la temă, cât de cât originale, că epigramele au fost construite bine, că nu au fost probleme la prozodie etc. și astfel am dat niște note acceptabile (precizez că nu știu care sunt epigramele tale, dar spunea cineva pe aici că au fost cu soacre).
Dane, ai dreptate și tu (și Nelu Gârda) cu prea multă matematică dar ”multă” desemnează un termen relativ. Apoi, dacă tot este înnebunită lumea epigramei de atâtea concursuri (ca și când nu ne mai putem întâlni să facem schimb de experiență, să ne citim epigrame, să promnovăm epigrama la publicul larg, să discutăm despre evoluțiile din mișcarea epigramatică fără să ne concurăm și să ne dăm premii), atunci hai să o facem cât mai riguros putem. Că nu este totuna să spui ”la prima vedere” despre o epigramă că este bună spre foarte bună și să-i dai nota 8,50 despre alta să spui la fel și să-i dai tot 8,50 sau să le iei la purecat după mai multe criterii și prima să primească 8,30, iar a doua 8,70. Astfel se face diferența.
Numai bine și să acceptăm ideea (mult vehiculată de mine) că este nevoie de toți, cu diferite stiluri de a scrie și a evalua, că trebuie să ne completăm unii pe alții, cu două condiții: cei despre care vorbesc aici să se priceapă cât de cât și să fie bine intenționați.
Cornel

… cu câteva probleme:
1. În desfășurarea spectacolului a mai fost un moment (surpriză pentru mine) în care inegalabilul Noni Gagniuc a prezentat publicului o caracterizare versificată a mea ca ”ofițer, epigramist, rebusist și șef de reviste”, caracterizare plină de poante spumoase, încheiată cu un recital, susținut tot de el, cuprinzând o selecție din epigramele care îi plac lui cel mai mult din creația mea; bineînțeles că publicul a reacționat foarte bine la epigramele mele… crezând, probabil, că erau tot poante de-ale lui Noni…
2. Dacă tot a vorbit atât de mult Dan Norea despre evaluare și stabilirea rezultatelor, spun și eu că revăzând cele 210 epigrame din concurs și notele date de mine, constat că notele mai mici despre care vorbea Dan la mine nu rezultă în primul rând din ”taxarea greșelilor de prozodie” (cum s-ar putea înțelege din comentariul său) ci, mai ales, din ”taxarea” pistelor bătătorite, a constatărilor puse pe post de poante și a deficiențelor în pregătirea poantelor.
3. Și, dacă tot veni vorba, arăt, pe scurt că, de ceva vreme, atunci când sunt pus în situația de a evalua cu note o epigramă, eu folosesc următorul sistem:
- dau o notă de la 1 la 10 cu 2 zecimale, rezultată ca medie a altor note date pe criterii, aplicând și coeficienți;
- criteriile și coeficienții avuți în vedere sunt: 6 pentru poantă; 3 pentru prozodie; 1 pentru limbaj și ortografie;
- la poantă folosesc două subcriterii: 3 pentru impactul poantei (efect, ”zvâc”), pentru originalitate și încadrarea la temă (dacă este cazul); 3 pentru construcția generală și pregătirea poantei, în special;
- adică, notele de la fiecare criteriu (subcriteriu) le înmulțesc cu coeficienții respectivi, adun produsele rezultate și le împart la 10

Îmi exprim și eu bucuria de a fi cunoscut personal încă un agonist, pe Liviu Ioan Mureșan.
Felicitări premianților (în primul rând agoniștilor) și organizatorilor!
Cornel

Cu toată sinceritatea și cu riscul de a nu fi pe placul unora (din când în când îmi asum acest risc, dar simt că trebuie să o fac), în calitate de membru al comunității "Agonia" și de epigramist, spun următoarele, apropo de cum înțeleg eu regulile de pe acest site și regulile după care trebuie să decurgă un schimb de replici epigramatice:
1. Că venerabilul Tataie postează o "întrebare" pusă unui "agonist" de un nemembru al acestei colectivități nu mi se pare corect chiar sută la sută (pentru creațiile celor care nu sunt membri "Agonia" există facilitatea numită - parcă - "Biblioteca virtuală"), dar faptul în sine nu cred că este prea grav, "întrebarea" din catren fiind la obiect, iar ironia cu "demascarea" este, în opinia mea, o înțepătură cu aluzii la evaluarea rezultatelor unui concurs, ironie pe care un om de calibrul maestrului Petrone și-o poate permite, mai ales că a fost făcută în termeni mai mult decât acceptabili.
2. Faptul că adresantul a răspuns, iar alt coleg (care a mai intervenit) a ajutat la "demascare" și la lămurirea "răspunsului", iar mi se pare în limitele unui schimb de replici normale.
3. Dar, din moment ce în comentarii au apărut 3 nominalizări de persoane, să spui despre acestea că "nu au față" și să pui la îndoială "profilul" lor, în condițiile în care - se știe - toți cei 3 "incriminați" au vârste respectabile, au avut cariere profesionale impecabile și au recunoaștere literară la cel mai înalt nivel național (toți sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România) mi se pare deja prea mult. Asta, cu atât mai mult cu cât niciunul din cei 3 nu poate interveni în schimbul de replici, nu poate contraataca, nu se poate apăra.
Recunosc, în catrenul lui Dan Prundoiu (că despre acesta este vorba puțin mai sus), jocul de cuvinte cu "fața" și "profilul" nu este rău deloc, dar poate ar fi fost mai bine să se abțină, chiar dacă sunt convins că a fost și el încântat de idee și prea "l-au mâncat buricele degetelor" deasupra tastaturii.
În concluzie, cu privire la regulile de pe acest site, chiar dacă în regulament nu se prevede în mod explicit o interdicție, mie nu mi se pare corect să fie atacate persoane nemembre, care nu au posibilitatea de a interveni, iar în ceea ce privește regulile unui schimb de replici (sau duel epigramatic), nu mi se pare corect ca, de dragul unei poante, să se facă aluzii care nu au fundamente clare în realitate (m-am mai gândit la acest aspect de multe ori citind diferite replici și șarje, în care, tot de dragul unei poante, unii confrați "atacă" la alți colegi tare comportamentale neadevărate care pot crea confuzii în rândul unor cititori).
Bineînțeles, sunt opinii personale.
Numai bine tuturor!
Cornel Rodean

Domnule Prundoiu,
În opinia mea, poanta catrenului postat de dumneata este cam "subțire" și mult, mult sub ceea ce sunt convins (și ai demonstrat) că poți, de aceea mă cam miră această eroare de autoevaluare făcută în momentul postării.
Polisemantismul cu "problema" este foarte folosit în bancuri și vorbele din popor, de aceea, zic eu că nu mai avea rost o poantă epigramatică în acest sens. Eu am descoperit, în joacă, foarte multe cuvinte cu dublu înțeles din domeniul matematicii ("problemă" este cel mai facil posibil), le-am și scris, inițial m-am gândit să le folosesc ca o bază de date pentru câteva catrene, dar văzând ce ușor le-am creat, am renunțat, nu le-am mai postat sau publicat nici în proză, fiind convins că jocurile de cuvinte respective sunt facile. Iată, spre exemplu, doar câteva (întâmplător nu le-am șters dintr-un fișier), cele mai multe fiind puse în context politico-social și moral:
- La noi în țară, cine este la „putere” întâi își face „suma”, apoi nu-l mai interesează nimic.
- De regulă, cu ajutorul unui „calcul” (relativ simplu) se determină cât este „raza” (cercului), dar în medicină, situația este exact invers: cu ajutorul unor „raze” (razele „x”) se determină cât este „calculul” (de la rinichi).
- În delicata „problemă” a pensiilor, există un „factor” foarte des amintit de pensionari, care, totuși, nu are nicio contribuție la „rezolvarea” ei; acesta este „factorul” poștal.
- Deși continuă să ia „proporții”, el rămâne cu un corp disproporționat (adică lipsit de „proporție”).
- Din „unghiul” meu de vedere, trebuie să recunosc faptul că este un om „drept”, dar, în același timp, cam „obtuz” și degeaba încearcă să se dea „rotund”, pentru că tot cap „pătrat” rămâne.
- De câte ori vine în inspecție în țară un „raportor” trimis de o organizație internațională, acesta este însoțit și dirijat tot timpul de autoritățile naționale, probabil pentru a nu-și pierde „compasul”.
- Din păcate, dintre îmbogățiții apăruți la noi în țară după anul 1989, foarte puțini activează în „sfera” producției materiale, iar cei mai mulți își măresc „cifrele” de afaceri cu ajutorul diferitelor „sfere” de influență.
- În loc să pună „punctul” pe i, foarte mulți politicieni, în discursurile lor electorale, se exprimă mai mult în „parabole”, iar realizările pe care le prefigurează sunt adevărate „hiperbole”.
- Mulți dintre veteranii care s-au distins în „operațiile” celui de al doilea război mondial dovedind vitejie fără „egal” și a căror viață a fost adeseori pe „muchie” de cuțit, întâi au trecut pe sub „Arcul” de Triumf, apoi au fost atinși la „coarda” sensibilă de către „puterea” instalată de regimul comunist, cu tot felul de distincții, dar, încet-încet, au intrat într-un „con” de umbră și, nemaifiind în „putere”, au grave probleme de sănătate, au ajuns în ultimul „grad” de sărăcie și de abia se mai mențin pe „linia” de plutire; ar fi bine ca măcar acum, înainte ca situația să intre într-un „punct” mort, când mai au puțin și se vor prezenta la „Dreapta” Judecată, să se ia asemenea măsuri, încât să apară și în viața lor o mică „rază” de speranță.
Numai bine și succes în continuare!
Cornel Rodean

Atât pe Ion Bolocan, cât și pe Daniel Bratu îi citesc cu foarte mare plăcere de vreo câțiva ani, "pe unde îi prind" (și, ca să fiu sigur că "nu-mi scapă" mai mult de câteva săptămâni, de mai bine de un an sunt abonat fidel al revistei lunare "Scârț", în care ambii publică în mod regulat).
Textul de mai sus reprezintă, în opinia mea, o excelentă prezentare a unei cărți, în care documentarea, capacitatea de analiză și sinteză, umorul și alte calități se îmbină în mod fericit. O mențiune specială pentru poezia însoțitoare!
Felictări domnule Bratu și, prin dumneavoastră, felicitări și domnului Bolocan!
Cornel Rodean

Un text plin de umor și de sensibilitate, foarte bine scris, pe o temă de veșnică actualitate. Toate personajele sunt conturate perfect iar finalul - în care fiul ia locul tatălui decedat la făcut "prostioare" și "intră în gura mamei", iar tata "chicotește" - mi se pare excelent.
Pe întreg parcursul lecturii ochii mi-au fost umeziți, dar zâmbetul nu m-a părăsit niciodată. Felicitări, domnule!
Atenție, că la final trebuie scris "întruna", nu "într-una".
Cornel Rodean

În primul rând se cuvine să felicit pe organizatorii acestui eveniment și, deopotrivă, pe laureații concursului de epigramă, dar mai ales pe colegii agoniști de pe podium: Grigore Chitul, Ioan Toderașcu, Ion Diviza, Dan Prundoiu, Vali Slavu.
Apoi, trebuie să răspund cumva onoarei care mi s-a făcut amintindu-se numele meu la rubrica "îmi pare rău că nu a participat". Dane, sunt măgulit de faptul că absența mea ți-a produs păreri de rău dar tu singur îmi furnizezi cu ușurință și justificările. Adică spui că s-a îmbogățit grupul agoniștilor "plimbăreți pe la festivaluri". Păi, atunci, nu este firesc, totuși, ca cineva să rămână acasă și să mai și muncească în folosul epigramei? Deși există cineva care le împacă pe toate, adică se și plimbă, dar și muncește în același timp și le face pe amândouă cu pasiune și eficiență- Vali Slavu - și căreia îi mulțumesc pentru activitatea de reporter și îi recompensez rezultatul muncii cu o steluță.
Cornel

Stimate doamne Vali Slavu și Anni-Lorei Mainka, domnilor Norea, Diviza, Gârda și Geafir, dragi prieteni,
Mă bucur că am reușit, prin cele câteva rânduri scrise în textul de mai sus, să vă readuc în memorie câteva elemente ale personalității lui Nicolae-Paul Mihail și chiar să trezesc în sufletul dumneavoastră unele sentimente.
Mulțumesc pentru lectură și aprecieri.
Cornel

Tataie, nu-i delict, e doar o dramă
Să ai în timp de criză o amantă;
Delict e când pe post de epigramă
Ne dai o constatare fără poantă.

Sănătate!
Cornel

Mulțumiri și felicitări Vali pentru efortul făcut; așteptăm și un prim volum al seriei de culegeri de cronici și semnale editoriale pe care sper să în ai în vedere.
Felicitări tuturor agoniștilor premianți și participanților! Eu am refuzat invitația de a fi prezent la această manifestare, dar citind cronica scrisă de Vali Slavu este ca și cum aș fi fost acolo. Și, datorită (sau "din cauza") calităților de cronicar ale colegei mai sus menționate, am aceeași poziție și față de Festivalul de la Cluj: adică, am mulțumit pentru invitație, le-am urat succes organizatorilor și... aștept cronica!
Numai bine tuturor!
Cornel

Deoarece mai sus s-au făcut aprecieri nu numai asupra cărții ci și despre întreaga operă a lui Nelu Gârda și pentru că în articol s-a pomenit numele meu, îmi permit să spun că s-a exagerat cu privire la calitățile mele "de Nostradamus" și chiar m-am simțit puțin jenat citind ce a scris Vali despre mine. De fapt, eu nu am avut vreun merit deosebit, fiind evident pentru aproape oricine, încă de atunci, din 2008, de la primul text postat de autorul cărții despre care vorbim, că acesta va deveni în scurt timp un "umorist de marcă"; eu doar am avut curajul să o spun răspicat (aprecieri elogioase pe care le-am continuat și la următoarele 3-4 texte de început postate de acesta).
Referitor la carte, sunt convins că aceasta este foarte bună, de aceea nu risc felicitându-l pe autor!
Felicitări și mulțumiri, de asemenea, autoarei articolului de mai sus!
În altă ordine de idei, nu știu din ce cauză, dar la mine pe monitor, la primele două catrene citate de Vali lipsesc niște liniuțe: "ne a jurat", "ne njure", "c ar fi".
Numai bine!
Cornel

Catrenele dumneavoastră
(domnilor F.R. și C.I.T.)

Le-ați construit de-ndată
Mergând pe piste-ușoare:
Gust n-au și nici culoare,
Sunt ca o apă plată.

Cornel