joga

in general scriem despre atemporalitate, tu insa implici timpul ca o notiune cu sens unic: o graba a traitului. versurile parca se respira si se inghit (sugestie mica: poate fara majuscule la inceput de vers).
ma retine finalul: fuga interioara e cea o crizei si prezentei human side-ului. mi-a placut ideea,

merg sa-mi caut clipele (sau rochia descusuta)

Cristina,

Descopăr cam târziu acest text. Îl găsesc însă bine scris și centrat în jurul unei idei captivante, centrat, de fapt, pe axa unei centrifugi ce se învârte în tine (De 513 ori pe minut te învârți / în mine) și care te și alungă din tine (De 513 ori pe minut mă alungi / la ei. Originală viziune. Mă și mir că stă aici, la \"Atelier\". Poate doar din cauza versului \"Și te iubesc pentru asta\" care slăbește dezarmant de patetic tensiunea rândurilor anterioare:
Mă dai cu smoală
Numai eu mă las dată cu smoală
Și mă urasc pentru asta.

Abia aștept să să mai citesc și alte texte de-ale tale