Poezie
devorzhum
de ieri
1 min lectură·
Mediu
toți se târăsc alene peste cadavrele țigărilor stinse în praf
mă doare
trăiesc într-o casă de piatră mută
mă cheamă
am trecut de vârsta frământărilor sufletești
m-am trezit
crezi în nopate?
de ce?
inima mea așteaptă să nu mai aiba nevoie de tine și să se topească în tăcere
drum and bass la maximum pentru a putea respira metan lichid
cine a creat soarele ăsta care mă face să te văd atât de clar?
mă infiltrez în creierul tău și astept dimineața de ieri
023494
0
acord aici o steluta pentru ca am urmarit-o pe cri de un timp si simt ca lucrurile se aseaza si evolueaza. metafora obsesiva a versurilor ei ar fi renuntarea si inchiderea. se regasesc aici: \"o casă de piatră mută\", \"am trecut de vârsta frământărilor sufletești\", \"să nu mai aiba nevoie de tine și să se topească în tăcere\". inafara de sfirsit, la care putem renunta fara nici o jena, poezia curge usor si se fragmenteaza cu finete. cautarea eului si cea a alteritatii trece printr-un timp si spatiu al trezirii.
\"mă infiltrez în creierul tău și astept dimineața de ieri \" - nu poate sa nu atraga atentia, totul se petrece la interior, iar temporalitatea de depaseste, se intoarce si e paradoxala.
cri, nu doar ca te incurajez, dar am incredere ca se poate.
p.s. (si un iepure): ce inseamna cuvintul din titlu?