Roberta Sarah -Tarna

initierea este calea pe care o cautam. dupa ce suntem initiati devenim profetii propriilor capricii. durerea inceputurilor pastreaza ritmul sufletului desavarsit de aspiratie. din toate, doar prietenia dureaza. prietenia impartasita si comuniunea in spirit. iata ce am ragasit in randurile tale.inca o data multumesc

Noroc ca ea foloseste lady speed stick! In tramvai, vara, uneori ai asa niste surprize, ca numai de poezie nu-ti mai arde! Dar, ma rog, iubirea ne face iertatori, fericiti pana la nebunie si .... ingeri, nu?
Intr-adevar ai suprins bine imaginea cu vatmanul. Prin mijloacele noastre de transport numai franari bruste vezi, de parca ar cara saci de cartofi, iar nu MARI IUBIRI.
Apropos, mergi pe jos la serviciu?

In poezia ta am renascut din fosnetul marii lumii care ma inconjoara si din versul tau am invatat sa nu ma las sufocata de spuma valului stingher.

Cu umilinta ma declar o nimfa a versului alaturi de TINE, draga mea LoRy...

Draga, anana,

Mi-am regasit durerea din sufletul peregrin, care isi cauta adierea flamanda de iubire.

Ritmul sacadat al durerii imi suna in coasta. Sunt vinovata si victima a propriei mele dorinti de absolut si repetitie.

Ma regasesc singura in vagoanele calatoare si ca sa-mi ascund teama incep sa fluier:

\"ca să-ți ascunzi teama
începi să fluieri\"

Ce frumos !

Misterul inepuizabil al calatorului insingurat care-mi sageteaza spiritul insangerat de nepasarea iubirii.