Scotch
Când ies la joacă, Îmi îmbrac întotdeauna pantalonii cei noi Și picioarele goale. Copiii de la bloc Mă întreabă mereu De ce nu port și eu o cheie la gât Ca și ei. Atunci le povestesc că tu
sâmbătă
La sfârșit, Cortina rămâne ridicată, Florile cad pe scenă, Nimeni nu aplaudă. Groparii își scuipă chiștoacele Și fac reverențe zâmbind. Pământul se înghesuie Să acopere ce a mai rămas din
Când nu ești
Când nu ești Nu am nici o oglindă în cameră, Îmi întreb piciorul ce mai face, Îmi strig mâinile buimace de sub perne Pe numele mic. Când nu ești Număr cercurile care-mi coloreaza
Subțire
Ascult și-acum 3 buburuze care șoptesc pe biroul meu Și mă gândesc că mi-am dat voie de prea multe ori Să ajung 2.
Lumina de avarie
Calc peste florile presate pe care le-am strâns dintre paginile cărților... Le sfărâm. Pentru că acum îmi permit să uit Pentru că ei mă vor despărți de trecut încă o zi. Nu am să mor niciodată
