Și Dumnezeu a zis: \"Să fie ipocrizie!\"

Suntem cu toții ipocriți. Unii o știu, alții încă nu. Fie că suntem creștini și furăm pe rupte pentru că așa am fost învățați că \"de la stat\"-ul are suficient pentru toți hoții, fie că ne credem mai buni ca ceilalți pentru faptul că am depistat cine știe ce defect mai larg răspândit printre semenii noștri, făcând însă abstracție de cine știe ce defect propriu pe care îl avem în comun cu cine știe câți alții, toți suferim de ipocrizie. De la soții care se mint în față că se iubesc, iar a doua zi sunt în brațele amanților, pâna la scârbele care ne conduc și propovăduiesc onoarea în timp ce ne fură pe la spate cu ajutorul uneltelor pe care tot noi li le-am dat. De la vânzătoarea proastă din magazinul de la colț care iți pune laolaltă pâinea și cutia jegoasă de pateu, care iți spune \"mulțumesc\" cu zâmbetul pe buze, iar când iți întorci spatele te injură, până la profesorul care numai de educat elevi nu are chef, pentru că, în fond, tot salariul ăla mizer îi ajunge în buzunar oricât s-ar strădui, așa că își umple timpul mințindu-ne pe noi și pe el însuși că o să înghețe anul școlar odată și-odată. De la căcatul de rocker care se crede mai bun decât manelistul pentru că ăla nu știe să citească, deși nici el nu prea dă pe la școală, până la căcatul de manelist care se crede mai tare decât rocker-ul pentru că ăla e un nebun cu găuri prin nas și prin urechi care distruge totul în cale, deși bătăile și demolările aferente unui bairam scăpat de sub control nu ii sunt nici lui străine. De la prăpăditul care își îmbracă hoitul decât cu țoale de multe milioane, deși salariul lui abia trece de minimul pe economie, până la individul \"ne-materialist\" care nu dă doi bani pe haine și masini, aparent pentru că nu ii sunt necesare, însă în realitate pentru că nu își permite nici să viseze la ele. De la gunoierul care își barfește cunoscuții la un șpriț, până la cel mai mare gânditor, care nu vrea să accepte că nu va cunoaște niciodată adevărata înțelepciune pentru că puterea lui de înțelegere este limitata. Toți ne dam drept altceva decât suntem. Unii mai mult, alții mai putin. Însă toți avem înglobată în ființa noastră ipocrizia. Și asta ne face la fel. Asta ne ajută să trăim împreună. Încercarea de a te opune ipocriziei este destinată eșecului. Numai constatarea că ipocrizia este prezentă în cele mai marunte acțiuni ale tale duce la un șoc suficient de puternic încât să vrei să dărâmi pereții camerei cu capul. Darămite să te mai gandești că și cei apropiați tie suferă de așa ceva... Dacă vrei să elimini ipocrizia din tine, dacă o asemenea expresie poate exista, nu ai decât să pleci din societate, pentru că aici nu e loc pentru ne-ipocriti. Nu ți se va accepta un comportament lipsit de ipocrizie. Vei fi nebunul care merge pe stradă și spune tot ce îi trece prin minte. Nu vei fi nici nebun și nici nu vei vorbi neîntrebat, dar asta nu contează. Tot nebun vei fi pentru ceilalți. Nu îți rămâne decât să pleci de nebun prin vreo pădure pe undeva și să trăiești încercând să te convingi pe tine însuți că nu ai nevoie de ceilalți, că îți este mai bine așa. Oricum ai face, ipocrizia te va însoți mereu. Doar e înglobată în ființa ta scârboasă...