povestea unui nebun

Povestea unui nebun?

Robert botsch

Vreau să uit, să nu mai plâng vreau să trăiesc

Aș vrea să mor să mor cât îmi doresc.

De aș fi mort poate aș putea trăi

Cred că mort nu aș mai suferi.

Mă gândesc la mine? Cât m-am gândit la voi

Și voi mă răsplătiți cu palme de noroi

Nu am vrut să mor căci voi veți suferi

Mort de al meu nume vă veți aminti

Veți spune ce păcat cred că a fost nebun

Vreau pe voi pe toți vreau să mă răzbun

Să v-arăt că am știut fără să cer

O rază de căldură o haină când e ger.

Nu am știut să plâng? N-am plans față de voi

Și lacrimile-n mine se adunau în ploi.

Le-am dat voie să curgă și-afară a fost furtună

Și se rugau de voi pentru o viață bună.

Iar voi vă ascundeați: ce vreme ploioasă

Nici morți acum nu om ieși din casă

Eu am murit plângând iar voi ați blestemat

Că ploaia acea de vară e lucru necurat.

Ploaia era pură însă voi murdari

Între miori frumoase voi erați măgari.

Însă nu ați știut și nici nu veți mai ști

Când alții ca mine plângând vor mai muri.