Amintiri uitate
Crezând că te-am găsit,iubire-adevărată, M-am lăsat purtat de sentimente false, Și inima îmi este-acum precum o piatră, Stătută,ca nisipul de sub case. Și nici măcar nu pot să caut iară, Să
Aș vrea...
aș vrea să plîng din nou la pieptul mamei mele aș vrea să simt privirea-i caldă cum mă-nvelește în noapte și glasul ei dumnezeiesc să-mi tină de urît în întunericul adînc ce mă cuprinde
Copilării
atunci când voi scrie cuvinte alese nimănui n-ar trebui să îi pese și cînd cineva va gasi că spun numai prostii voi cere de-ndată ajutor la mama copiiilor să vadă că nu sunt povești și că tot
Trece
Mergând pe culmile luminii si căutând plăcerile iubirii, Timpul ba stă-n loc,ba trece, Și vremea tinereții se șterge. Anevoios și dureros e drumul, Către-o viață ce o vezi cu
