Călătorie spre mine

Gândul mă poartă în cele mai obscure colțuri ale minții, Paralizat,și fără nici-o cale de scăpare la-ndemână, Încerc să mă opun,să scap din brațele prinsorii, Dar el insistă și-mi arată ce e negru-n viața mea. Și mă cutremur,în fața celor revelate acum, Spunând că nu e cu putință ca ființa mea să fie Cea care face toate astea,făra să fiu avertizat. Mă zvârcolesc,mă consolez cu gândul, Că poate ce-mi arată..E fals,străin de mine! Dar pe drumul indicat,ce-am mers până acuma, Erau și fapte,amintiri,indubitabil ale mele! Dezmeticit,ieșit din purgatoriul propriu, Realizez c-am fost ce-am fost,și sânt, Și timpul ce urmează a veni,mă va găsi. Aici,acolo...Exact așa cum eu voi fi!