Poezie
Pungasul
-
1 min lectură·
Mediu
Cu urechile lasate
Si mustati de catifea
Fiindu-I foame,pe-nserate
Cata hrana a manca.
Pasari nu gasi,ca-I seara
Pestele-I prea mititel
Nu se satura cu dansul
Si cata un soricel.
Vazu mustaciosul o umbra pe-afara,
Pe patura mica,pe alba zapada.
Sis are spre dansa cu graba si-avant
Si poc in zapada….si prada pierzand.
Micul soricel,cu intelepciune,
Se da la o parte din fata…
Si astfel dusmanul,motanul Prostovici,
Pierdu soricel si mustata.
Dar micul motan,mare ticalos
Nu vru nici cum, a se lasa mai prejos.
Si intra in casa la micul codas,
Si-I fura in graba,o parte din cas.
Dar mititelu,vazu pe pungas
Si vru sa arate ca el e fruntas.
Si scoate o mica piatra din sac,
Cand iese motanul…zdrang una-n cap.
Si vai,saracul motanel
Cum privi dansul pe micul soricel.
Ii pieri pofta de-a manca.
Si zice:”Na!Asta-i branza ta!”
Piticul accepta foarte fericit
Stiind ca gandul pisici-a pierit.
Dar totusi dusmanul mai vru a manca.
Pisica-I pisica…nu se va schimba!
012.398
0
mai toti incep in joc si sfarsesc in joaca... tu ai inteles bine. o ei invers..., pentru invceput, nu e rau. tandrete, fior liric, emotie. succes!
cu prietenie,