Riana Irimie

Porumbescu era un înger închis în propria baladă în ochii Berthei un Crai nou... ,,pe noi nu ne va despărți nimeni niciodată,, sufletul nu va seca plânsul ne cade în interior îngerul își

Cerul și-a făcut șuvițe arămii pe negrul albăstrui și-n loc de dor a trecut prin gesturi păsările. Copacul sufletului meu și- deschis un ochi să intre luna. Ramurile se-ntind sre ceva cu

Soarele mă topește ca pe-o tămâie razele pătrund cu sunete colorate în mine glob de cristal agățat verde de fir de brad. Soarele cerului seamănă cu soarele ce-l port în piept în loc de

Amurgul își picură răcoarea pe verdele copil răsărit timid pe fiecare deget al copacului. Fiecare frunză sub pleoape crescută duce spre cer dorul rădăcinilor . Pocnind de bucurie frunzele

Clipele mor când sună-n zadar clopotul din turn lacrimile seacă undeva dincolo de cristalin luna devine hipotensivă și adună măcieșe pentru ceaiul băut la ora cinci. Norii deschid ochiul

O văd doinită de iubire legănată de viorile sufletului într-un anume fel luminată de soarele clipelor rămase într-o cutie de os ceresc. O văd frumoasă ca o auroră gingașă ca un fulg în față

Îmi mai trebuia un simplu gest și deveneam regină dar lumea ta avea doar o aripă ce zbura cu linii întrerupte. Îmi mai trebuia o simplă privire și sculptam din lună o casă pentru visele

După ce mi-ai pătruns în sânge cu simfonia sferelor albastre și am gust de dor după ce m-ai învățat moartea fiecărei clipe fără să plâng vrei să nu mă tem când vine ora să pleci? Mă tem că

Triumfarea unui înger ce respiră în lumină șterge cerul unui suflet de orice umbră de ruină șterge din privirea pietrei visul ei de-a fi poet și prinzându-ne de mână când ne rătăcim în noi ne

Într-un șold de munte cu păsări devenite promisiune, o fântână îngână rugăciunea ce-i sfințește apa... Ceru-i alb, trupul muntelui e alb, iar sufletul lumini. E cruce sufletul, spuse

Sămânța din lacrima îngerului uitat pe pământ, cuvânt e, îmbrăcat cu suflet. Cuvântul miracolul care naște o clipă, iar noi o trăim... Îmbrăcat în cuvânt îngerul se oprește pentru

Mi-au crescut orhidee pe gene sau erau acolo dintotdeauna... Ce mult îmi cer și Dumnezeu știe ce puțin mă cunosc!

Există un început în frumusețe? ...începutul firului de nisip în ochi de scoică introvertită, continua șlefuire sub lacrimi în alb sau negru. Ecouri revenite în sferele ce dor de

Stima de sine stă, ca o regină, pe tronul iubirii ce și-o poartă. Brațul ei stâng, delicat, se sprijină de propria imagine: când chipul calităților, când al defectelor chip. Brațul ei

Poezia e vulpea mea șireată ce-mi fură simțiri și gânduri când nici nu mă aștept, e alizeul ce mă răsfoiește pe dinăuntru, ca pe-o carte nesfârșită cu toate paginile scrise, e pravila pe

Un prim gest de lună a strecurat în sufletul soarelui - roșu de amurg - o fărâmă de gelozie, transformându-l în cupă pentru suspiciuni. E mai ușor să împartă cerul decât să trăiască

Mă uit la ochii care surâzând lăcrimează, ca două păsări, ce zboară întâia oară. Mă uit la sufletul ei aflat în rugăciune și la mâinile care țin, ca pe-o comoară cerească, câteva cărți. Așa

Prin empatie, mi-am dăruit, la naștere, trupul pietrei. Curg viu printre lacrimile mamei și-nforesc, sentiment pur în speranță sunt! Pașii mei nerostiți sunt petalele florilor care nu

Fiecare piatră ascunde-n trup suflet. Fiecare visează un gest care s-o dezbrace devenind formă. Rămase la margine de drum cu sufletul în ochi devin surori în durere cu florile

Aș vrea să dorm cu fruntea prăbușită pe steaua ce a răsărit în mare... Undeva, în stânga, o privighetoare să-mi pună în tril sufletul. Aș vrea să dorm pe genunchii primilor zori și să

Vreau să fiu sinceră cu tine, Adolescență! Mi-e dor de vraja Crăciunului, de zâna cea bună și...de poemul copilăriei! Mi-e dor de cântecul de leagăn murmurat printre gene și ce gust dulce

Sunt zile în care nu pot să scriu, albul hârtiei solicită pace și simt nevoia să tac... sentimentele înfloresc în tăcere și doar parfumul din sângele meu le trădează prezența... Sunt zile și

Aprinde-te în ochii mei, ca o stea căzătoare, spre lacrima răsărită în verdele fructului crud. Aprinde-te în unghiile mele cu visul de-a prinde rădăcini! Aprinde-te în mine cu toate viețile