Remus Campean

Lumină cernută Cred în cât mai mult din ce-i mai puțin Pe lumea asta. Se risipesc, Sunt puțini și-ndepărtați Cei însetați de lucruri mărunte Și fără valoare; Cum ar fi…un zâmbet de

În oglindă Noi doi, buni și răi, Ne căutăm pete de cer Stingher încâlcite prin suflete. Noi doi, eu și cu mine, Ne înfruntăm zi de zi Ca și cum nu am fi amândoi Călători în același

Certitudini Oamenii scriu, Oamenii cântă, Oamenii mor cu patimă mută De câte ori un hotar le e prea departe. Oamenii privesc, Oamenii ascultă, Oamenii cred în tot ce-i ajută Să treacă,