Poezie

Melancolie

1 min lectură·5 mai 2009

Mediu

Lacrimile dimineții,

diamante încrustate de noapte

pe genele florilor

adormite în ghivecele din balconul tău,

pâcla fumurie

ce acoperea lanurile cu maci

prin care sufletele noastre alergau desculțe

după fericirea ce le făcea semne cu mâna,

șoaptele ierbii foșnitoare

care ne îmbrățișa trupurile ude

după ce înnotam în râu

și culegeam visele adormite pe nuferi,

umbrele pădurii

sub care ne răcoream dorințele

încinse în sânge de lunga așteptare,

dorurile pe care nimeni nu le poate ține-n frâu,

cununa pusă pe capul tău de soare

în ziua în care ne-am unit în fața lui

printr-o pătimașă sărutare,

buzele tale fierbinți

printre care se strecurau vorbe ispititoare,

ochii tăi mirifici și strălucitori

care au pus stăpânire pe nesomnul meu,

singurătatea amurgului însângerat

ce suspină în fiecare zi la fereastra mea

de când te-am pierdut sau ai plecat,

setea de mister a nopții

ce aprinde focuri tainice în vise

și seva mesteacănului ce umbrește poarta ta

s-au adunat în rădăcina ființei mele

și urcă prin sânge spre inima ce nu te poate uita.

001.169

REMUS BRAD. “Melancolie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/remus-brad/poezie/1835186/melancolie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.