Poezie
Lacul
1 min lectură·
Mediu
Lacul parcului cel verde,
Plin de nuferi înfloriți,
Broaștele ce se mai aude,
Pentru oameni îndrăgostiți.
Rațe, gâște sunt pe lac,
Și porumbeii stând pe mal,
Pâine brună să le dai,
Mișcându-se foarte buiac.
Apa-i caldă și foarte lină,
Ca privirea de femeie,
Fundul lacului se vede,
Ca piciorul de femeie.
Lângă lacul cel albastru,
Colo la margine de mal,
Porumbeii cei de astru,
Agitându-se ideal.
Dar plutesc cu mare farmec,
Pe albastru lacului ca marea,
Vântul șuieră un cântec,
Lin și pur ca iubirea.
Lacul e ca și femeia,
E frumos și misterios,
Nuferii îi sunt cheia,
Farmecului amoros.
( 2010, 20 noiembrie )
001.404
0