Poezii

I. tablou în parc mi-am lăsat celularul pe o bancă în parc. Sub o frunză verde ca o primăvară timpurie. Celularul era roz. Ca prietena mea. În jur treceau grăbiți: -un țigan cu țiganca-n lat la 2

RArazvan achim

0

4

Rebele, goale, îndoite la mijloc, expuse unei brize la țărm sărat și tăios de scoici… apoi drepte și reflectând mahon și ambră de asfințit

RArazvan achim

0

0

Când încet, încet te lași acoperit de volume indiferente de apă (lacrimi, evident, roua ochilor) pentru că reflexul respirației a devenit inutil de conștient… Când ceea ce respiri sînt numai

RArazvan achim

0

2

cerul din iarbă are alt sens. nu albastru, ci sensul înțepenit al unei morți în câmp, cu ultimele clipe ale unei naturi pasive și care se remobilizează pentru continuarea jocului de-a existențelea.

RArazvan achim

0

0