Poezie
13.12.2014
1 min lectură·
Mediu
Se scutură cerul de lacrimi și dor,
Și scaldă-n durere întinderea tristă.
Iluzii sărută un putred amor
Și-o lume sinistră.
Rădăcini din trecut înfrunzesc amintiri
Și-nfloresc blajin un miraj notoriu
Făcînd dintr-o Toamnă cu strașnici simțiri –
Un trist purgatoriu.
Funingine deasă; iluzii deșarte.
În ele se zbate sărmanul proscris;
Închide stiloul și fuge departe…
Se-aruncă-n abis.
Visează cu lacrimi la ierni nepătrunse,
La clopote reci bătînd ne-ncetat,
Icoane divine, lumînări aprinse
Zîmbind sacadat.
E seară și negru; e frig; este viscol.
Obscurul citește versetele nopții
Iar criptele-nalte pictează-n Oracol
Anotimpul morții.
Zăcea lîngă cruce cu capul crăpat.
Lăsînd peste suflet zăpada să cearnă,
Rostește agonic un vers înghețat:
„E Iarnă…!”
00944
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rares-Antoniu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Rares-Antoniu. “13.12.2014.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rares-antoniu/poezie/14075892/13-12-2014Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.