autobiografie

Știu după cum mă chemi că am multe nume, puse de ursitori pe talere subțiri. Cântărind unul tandrețea, altul veșnicia, cele mai multe, depărtarea. Am regăsit corzile pleznite zăbrele pe ziduri medievale înnegurate de așteptare. Apoi, când mi-am repus în drepturi partea de suflet, am deschis sertarul cu scoici și poze cu zimți, mi-am apropiat chipul tău de buze, aroma sforii trecută de prima tinerețe a zahărului candel a împrăștiat cristale reci prin care sculptez. Pielea cerului strânge ca o rană cuvintele de libelule mov. Va urma festivitatea de închidere. Fără aplauze, cu pop-corn ronțăit din aceeași pungă.