Revin

...și te invoc a câta oară cu ochiul răstignit pe trupul meu ca o matriță pentru ceară și adumbrit de anii decorticați cu greu. Aplec peronul ca să te primească și loc îți fac de-a dreptul în iatac, în brațul strâns de-acum să odihnească sfertul de veac atât de încercat. Și pe balconul rezemat de casă zorele mov să-ți urce-n alt meleag. Să-ți fie masa-masă și zborul nostru drag. De-abia acum se lasă și soarta peste mine ținându-mă de mână prin roiul de albine. Dospește iar lumina ce o strivisem toată sub o copertă groasă de smoală îngălată.