Mâna inimii

1 min lectură·27 aprilie 2004

Mediu

Inima

are mâna stângă stigmatizată

am vrut să scot cu ea

castanele din toamnă

și iubirea din stele să o pun la ferestrele

curgând după tine.

Prin mâna asta se-ntorc acasă

păsările prea mult călătoare

și caii pur sânge

să cânte ca tine se-ntorc

să mă ducă la tine

sângele ce se-nghite pe sine

simțindu-și

pe gât propriul tău miros...

Pe mâna asta

focul privirii tale

m-a învățat să desenez pătratul cercul triunghiul

toate din lacrimă

toate din pleoapă albastră

de stea subțiată

să curg printre globule imitându-ți mersul...

Inima are mâna stângă cicatrizată

dar nu poți fi sigur că nu va sângera din nou

ningându-te

...din mâna asta o să fac în zori

fluier

să mă chemi la tine

de câte ori ți-e dor..

013.444

Ramona Irimie. “Mâna inimii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ramona-irimie/poezie/71508/mana-inimii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Vezi ce faci cu “să tropotescă ca tine“. Păcat de poezie care, altfel, e plăcută.