ploaia asta

Ploaia aceasta

coboară în struguri,

în tremurul meu în fața șemineului,

se-mprăștie în celule

fumegând.

Ploaia aceasta mă putrezește

în gânduri,

îmi cerne melancolia

unor raze latente

și, poate, mă numără invers

cu firele de iarbă cu tot.

În liniștea de lăcrimioare

cineva merge apăsat

să mă doară căderea ploii în struguri...

TOT se scutură

și nu știu de unde

atâta apă inodoră,incoloră ,insipidă,

și-mi țipă depresivi puii de turturea în ouă .

Stop!

Am să încep să fiu ploaie

și să cobor în struguri,

în iubitul somnoros, în mine însămi

incoloră, inodoră, insipidă,

cu rimelui întins

legănându-mă ca un deprivat maternal...