Poezie

Crin alb

1 min lectură·25 noiembrie 2011

Mediu

Clepsidra destinului înghite visul timpului

Fluturi ce zboara în fiecare colț din mine

așa cum zburdă caii pe câmpii.

Nu simți frigul ce m-apasă?

Timpul nostru a-nghețat

Clepsidra cu vise furate s-a spart

iar fluturii nu zboară în noapte.

În cer de vei fi plecat

În umbra nopții m-ai lăsat

cu vocea fără glas

Având de la tine un amărât de ceas.

Se risipesc amintirile-n mare

scoicile au pete și gust de sare

S-au copt acum fructele de mare

iar tu ucis ai fost de nisipul îmbrăcat în soare.

Iarna te caut

Vara ma cauti

Iar primavara mă caut pe mine

Buzele-mi încinse dau să-ți sărute racoarea alor tale buze

Ascund gustul neîntîlnit

și dau năvală gustului fără de iubire.

Iubirile s-au rătăcit pe jos

Crinul alb s-a ofilit în palma-ți plină de păcate

și Timpul a înghețat în noapte.

001.500

Ramona Cârcotă. “Crin alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ramona-carcota-0036287/poezie/13994476/crin-alb

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.