Ploaia de amintiri amare...

Ploua cu amintiri amare Peste sufletu-mi trist si pustiu Ploua de mult si ploua tare Nici nu am observat ca e atat de tarziu E prea tarziu sa mai revin la realitate Am ramas suspendata intre real si ireal Nici nu mai stiu in care parte Ar trebui sa pornesc agal Ploua cu amintiri amare Peste sufletu-mi trist si amarat Dar tot cu amintiri amare Ploua si peste firavu-mi timp Putreda carnea-mi aluneca-n jos Pe oase, intrata-n descompunere Iar oasele se sfarma cu-n sunet duios S-apropie clipa cea mare Cand totul v-a fi putred si mirosind a hoit Nu v-a mai trebui sa pornesc agal V-oi daveni un viu mort Suspendat intre real si ireal Peste sufletu-mi trist si pustiu S-a oprit ploaia de amintiri amare Nu mai conteaza ca e atat de tarziu A SOSIT CLIPA CEA MARE...