Poezie
Doi străini
replay
1 min lectură·
Mediu
Plouă în șuvoaie pe întuneric de noapte,
Și la urechi îmi aud fierbinți șoapte.
Mâna ta aspră,
Pe pielea mea castă.
Verdele ochilor tăi privesc în ochii mei,
Pentru mine, marea este lângă tine.
Strânsoarea ta puternică,
Sărutarea mea ermetică.
Vinișoare vii nervos îți străbat brațele,
Pieptul tău larg, îmi apără visele.
Buzele tale sărate,
Gustă plăceri necurate.
Nisipul fierbinte, îmi vine în minte,
Când plecai fără prea multe cuvinte.
Și marea învolburată,
Spunea că vei veni altădată.
Cafeaua dulce, cu lapte picurată,
Ne invață care este viața adevărată.
Genunchiul meu drept,
Lipit la tine pe piept.
Ciocolata albă topită în valurile mării,
Amintindu-ți de fata care nu te dă uitării.
Aburi care te înconjoară,
Iți amintesc de fumul de țigară.
Cuvintele nerostite cad ca un voal
De frică să nu ne spunem ceva banal.
Suntem departe de noi,
Străini cu ochii goi.
013684
0
da, s-ar putea sa ti se fi spus de rime facile, de metrica..la astea nu ma pricep nici eu prea mult. imaginile insa deruleaza unele dupa altele...exact ca un replay. a ceva ce a fost traire. si care a intepenit pe o pelicula.
si...te citez pentru ca mi se par potrivite versurile astea:
\"cuvintele\" mele \"cad voal
de frica sa nu ne spunem ceva banal\"
pe curand,
Florina