Poezie
Arșița din urmă...
1 min lectură·
Mediu
Priviri apatice,
un suflu încet.
Amorțiri degradante ,
peste membre împrăștiate,
prin nisipuri fatale.
Khamsin tot mai adie
Și arșița-i stăpână.
Peste lumi descarnate cu oasele-i însetate.
Maiasme dulci-acre,
Atmosferă până-n sufocare.
Un corb privea de sus un leș descompus.
Ceva mai încolo un alt trup
Cu spasme de-al amiezei foc:
Era un muribund cerșind din picătura vieții.
Acum nu vom mai vedea,
Nici spirit demon, nici ingeri...
Doar foc și vreme rea.
002652
0