Poezie

Autoflagelare

1 min lectură·31 octombrie 2003

Mediu

Slăbesc. Puterile. Cu care adun iarba.

Cu care doresc primăvara.

Cresc. Temerile pe care lumina

Le împrăștie. Peste puterile mele.

Slăbite.

Îți vreau respirația înghețată

Suflând viscol peste visele mele.

Îți vreau atingerea crispată

Tropăind abuziv peste carnea mea

Îți vreau privirea furată

Hipnotizând viața din zâmbetul meu.

Te vreau alergând în sticlă

Transparentă cu colțuri

Și mozaicuri

Te vreau colorat de curcubee frânte

Cu întinări

Te vreau mestecând portocale de cauciuc

Cu chipul meu crustat în coajă.

Mă vreau plângând cu lacrimi nesărate

Strângând din dinți în fața ploilor de jad

Mă vreau dorind înghețul lor subit

Pe chipul meu rămas în timp acid.

Și fad.

Mă bucur pentru firimitura de aer

Ce-mi picură în palmă cu dorință

Sufăr pentru picătura de pâine

Ce se sfărâmă sub talpa-mi cu căință.

Și arde jarul

Și stinge apa

Și iese spumă

Și închid ochii

003.560

Raluca Soare. “Autoflagelare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raluca-soare-0006219/poezie/54560/autoflagelare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.