Vremelnic am adulmecat din geană mânăstirea
Târziul lemn din scoarțe muzeale mai șoptea
Firave zdrențe mirosind a pete de dulceață.
Miere, miere alfalestrimie,
Balișoi, balișoi din găteje, lac
Vizitam casa de amorrit a soților
Brukenthal, când, deodată,
m-a lovit un crâncen do-mi-sol
din palisandrul pianului bălăbănindu-se în gol.
Degeaba frecventăm adesea catastrofe,
nu sîntem
-Ce mă fac?
Mă bântuie morții,
s-a umplut sacul
cu sentimente.
-Zgâlțâie-l bine, să mai încapă,
îndeasă acolo, cânepa ține,
doar n-o să se rupă
chiar acum.
Viteaz magazin pe șapte roți
Ai încăput în lada fumegândă;
Ai colindat un crater în saboți,
După răchită stând clondir la pândă.
Clasic șevalet azvârlit într-o doară,
Jilave masacrante cornuri
În casa în care am dat pieirii
un porc și o vulpe de cîine
Castelul suriu din descrieri
devine castelul din filme.
Pelicula albă cu negru prezintă
fluctuații deloc birmaneze,
Poetul pe
Vîrteju-n undă s-a distrus.
La primăvară,
din nou aș vrea să ne vedem.
Prin zloată alerg spre casa ta,
un ceai să-mi dai,
atît aș vrea.
Pe adidașii mei
cei coq sportif
am strîns
Vuiau pădurile amestecat
De zgomotul de lecitină
Și peste hat se ridica greoi,
Măreață, o albină.
În lumea mierii,
Caldă, cristalină,
Mișcările se reproduc mai încleiat
Și decora cu rozul
Dulce ca mierea e glonțul Louisianei.
Cînd au ieșit din anonimat,
Prăpăstiile Zărneștilor s-au instalat
confortabil în Cold Mountain.
De atunci,
Chiar dacă înverzesc în fiecare primăvară
Iar
Lînă veche Hulubești.
Bob de-orez Budulești.
Brazdă-ntoarsă Siliștea,
Babă-n poartă Vișina.
La Negreni noroi tractor,
La Poeni bețivi urloi,
La Purani glodeanu rece.
Toamna vine, iarna
La Vînători
Cazimir, nu-i da, măi, clopul,
Du-te s-aducă norocul
Vreme în vîrtej de vie
Creadă-l naibii-n vistierie.
La Vîlcele
Am să dau unde se crapă
Ca o vacă-mping la apă
Trei
O doamne, mai dă-mi mirosul
de cărbuni al copilăriei,
peste mahalaua-nghețată.
Ia-ți înapoi Marea Egee,
Cerul albastru al Cretei
Și toți bărbații aromați
din viața
Am depistat un obol în vitrină,
O ciulama cu găuri de lut.
O vârstă de aur în sacoșă,
O vârstă mireană la poștă
Și-un alpinist bolnav de scorbut.
Prin geamul catedrei văratec
Se duc cositorii
Din lumea obiectelor vă fac semne:
Pianul e la muzeu, împreună cu eschimoșii fără cap.
Glasul spart ori sufocat sub agende
Nu ne lasă firele și metalul să zbierăm.
RS