Jurnale

Despre lucruri vechi, atât de vechi încât nici bătrânii nu le mai aminteau - poate cei de la începutul veacurilor - despre cele unice, devenite sacre despre o lume devorată de

RORaluca Oprita

0

2

Te uitai la mine ca la poarta închisorii. Între brațele deschise ca o groapă confortabilă, mai cumsecade decât propriul destin îți citeam iertările ca pe-o execuție într-un fel

RORaluca Oprita

0

2

umbrele plictisiților acestei lumi întinse pe fețele începutului uscând zâmbete ca atunci când vântul ustură pustiul de oaze neștiutoare să ceară fântânilor secătuite urletele veacurilor din

RORaluca Oprita

0

3

Va trebui să mai treacă un timp peste noi și totuși nu îndeajuns să poată cuprinde înțelegerea de a fi simplu căuș iubitor de suflete prin care să pășești poarta

RORaluca Oprita

0

9

Mi-am decupat sentimentele le-am înrămat. La vernisaj m-au felicitat pentru arta abstractizării.

RORaluca Oprita

0

0

Într-o zi n-am să-ți mai pun sare în bucate ...ca să-ți aduci aminte povestea

RORaluca Oprita

0

0

Astăzi ne vom hrăni cu firimiturile rămase de la masa bogatului vom fi asemeni îngerilor cu aripi nevăzute și vom lăsa ca mulțămită mila singura care lipsește cu desăvârșire dintre

RORaluca Oprita

0

0

Nu chemi tu lucrurile ci ele te atrag atât cât să le vezi pierderea lor departe s-au așezat înalt cât să le închipui aproape fără ca să doară în vremea când sensul

RORaluca Oprita

0

0

Toamna aceasta se apleacă în noi cu o lungă uitare dintr-un anotimp destrămat ploaia răsfiră culoarea pământului peste un parc de acum străin doar de frunze

RORaluca Oprita

0

1

O să ajung să-mi acopăr cu frunze sărăcia sau cu pene sau ce mai contează în această lume plină de goliciune unde treptele au devenit gropi gropile au devenit sensuri toate întoarse pe

RORaluca Oprita

0

5

Am decupat sentimentele le-am înrămat La vernisaj m-au felicitat pentru arta abstractizării

RORaluca Oprita

0

0