Pasarea Sufletului

Frumoasa imaginea ta. Invata sa asculti cuvintele astfel incat versurile tale sa fie la fel de limpezi ca si imaginea care le-a creat.

Imi permit sa iti postez aici o varianta a Maiastrei, asa cum am vazut-o eu:

In taina celor sapte vami
sta Pasarea Sufletului,
maiastra
cu aripi limpezi, transparente,
intinse-nspre locul nostru,
spre cer.

In cruci, pe morminte,
sta Pasarea Sufletului.

Infinit
sta Pasarea Sufletului...

CRED ca vei invata sa cerni cuvintele pana cand sa ramana din ele numai glasul maiastru al Pasarii Sufletului.

La capatul Coloanei Infinitului,
Pasarea Sufletului
sta straja
cunoasterii...

Ai dreptate, Daciada, ar trebui sa ne inspiram din credinta dacica. Felicitari!

Moebius, tu NU ma feliciti pentru poezie...Eu nu ma pricep sa scriu poezii.Dar vreau sa transmit niste informatii, niste idei, care circula \"ocult\". Ei bine, tu stii deja despre ce este vorba si intelegi mesajul pe care eu, atat de neindemanatic, vreau sa-l transmit celorlalti.
Tendinta generala este de a scrie poezii \"neclare\", folosind asocieri de cuvinte, pe care de multe ori,nici autorii nu le inteleg.Eu vreau sa fiu clara, cu riscul de a scrie poezii neconforme cu regulile. Ma intereseaza ca mesajul sa fie inteles fara nici o dificultate.
Astept sa ma critici si sa ma sustii.

Alma, ai dreptate: prea multe cuvinte sufoca imaginea.
Adesea, in poezie, prea putin e, de fapt, de ajuns...

Oh, dar textele tale sunt ezoterice! Pentru un neinițiat într-o anumită mitologie e mai greu... Aici e vorba cumva de pasărea Calandrinon (Caladrius)?

STEJARA: Spre deosebire de alte popoare care isi hraneau mortii sau ii ingropau cu toata averea lor, cu nevasta si servitori, dacii credeau ca sufletul iese din trup si se inalta la cer, trecand prin cele sapte vami (sapte planete, sapte niveluri energetice, etc.), pe aripile unei pasari (pasarea maiastra), care ii initia in tainele noii conditii.
In unele zone ale tarii, se pastreaza si astazi obiceiul asezarii unei pasari sculptate pe mormant...
Trupul devenea inutil si astfel se explica practicarea ritualului de incinerare a mortilor, practicat pe tot teritoriul locuit de traci, de la Nipru (nu Nistru), pana la sud de Dunare si dincolo de Campia Panoniei.
In numele pasarii Calandrinon (Caladrius), se regaseste radicalul cal-, intalnit si in numele zeitei indiene Kali, distrugatoarea timpului. De aici si calendar, substantiv compus, datand de la inceputurile limbii dacice, insemnand \"darul zeitei Kali\".

Draga Daciada, am o mare rugaminte...
Ma poti ajuta cu mai multe referinte despre asa numita pasare Calandrinon?
Eventual ceva adrese web unde as putea gasi pe langa texte si ceva fotografii mai sugestive.
Deasemenea te invit sa vizitezi:
www.calandrinon.tk