gand strain
prin perdeaua de apă măruntă țesută-ntre cer și pământ hoinăream de mână c-un gând ca o fetiță șireată îl dam de-a dura și-l ascundeam în mâna stângă și-l astupam cu gura poate că-i
cantul firii
ne-om întâlni în cântul firii sorbind o veșnicie-n doi, vom săruta talpa iubirii, jertfi-vom inimi de eroi eroi a cea dintâi iubiri nestinsă-n veci și sfântă, liman al oricăror simțiri când
poetul care canta
s-a făcut cioburi privirea de smarald în urma ei, poetul care cântă poartă-n desagă întrebări (nu știu de-l mai frământă) și nestemate încă-s în traista firii lui poetul care cântă de
Fructul oprit
E vorba despre un ciorchine Din care am gustat plăcerea, Din via lumii ce ne-aține Și-i mult mai dulce decat mierea Și bob cu bob l-am devorat Împinsă de dorință, Iar el mai mândru a
