Poezii

Asteapta in coltul tau lipsit de lumina, In lacrimi s-ascund ganduri care te mira, In lacrimi s-ascund pacatul si ura Si plangi cum curge fiecare secunda. Uita de lume, e mult prea

El vede ce nimeni nu simte macar Iarasi si iar; S-ascunde in locuri pictate cu trup Sunt marginit da-mi place s-ascult Despre un om in nestiinta Prins intr-o fiinta... Cu mana el tace, cu ochii

In minte se ascunde o lume diabolica, Probabil de aceea ascundem totul in noi Si ne deschidem doar ochii in fata lumii Iar sufletul ni-l tinem inchis.

Cea mai singura zi a fost acum un ceas, A fost o noapte urata in care nimeni n-a facut nici un pas, Am fost trezit si uitat, Dar n-am fost treaz Si totul a durat doar un ceas In care totul a

Astăzi mi-am luat rămas bun. Nu sunt mai bun, dar nici mai împlinit. Am sperat si-am privit spre tot ce mi-am dorit, Dar azi imi iau rămas bun căci nu mai cred in nimic. Astăzi mi-am cerut

Oare asa-i în realitate? Sau doar ne amăgim? Oare fugim fără vointă? Sau asta ne dorim? Oare fiecare oră ce-ar sta să ne dărâme E scrisă din secunde ce sunt doar să se- adune? Oare fiecare

Intrăm in acea lume plină de poveste. Fără să vrem, nimeni nu ne cere, Intrăm fără vointă si cea mai mică părere. Nu e nici cădere, nu e nici prostie, E visul ce vine când nimeni nu stie, Sau

N-am crezut vreodata Desi am simtit de prea mult Ca o sa mor singur Si o sa ma trezesc tacut. N-am crezut niciodata Dar (atunci) credeam in prea mult. Si s-au trezit dimineata, El mult prea

M-am pierdut in păcat Si păcatul a dispărut. M-am pierdut în dorintă Din nevoie si prea mult. Si am iubit păcatul cu răbdare strictă. Nu aveam nici motiv, nu urma nicio soartă.

E deja de prea multe ori. Dar abia a început când A uitat să vină, A uitat de demult, A lăsat să se simtă Si s-a simtit prea mărunt. Ea vine noaptea când el simte prin vise. E caldă, asa

Prima zi E prima zi Incearca sa traiasca E sus pe o piatra Si priveste in jos. E prima zi de viata Si totu-i pe dos. Face un pas spre o lume de poveste Unde cerul e cald si ploaia