Poezie
Groapa
1 min lectură·
Mediu
Tatăl meu nu a murit
el a adormit în brațele mele
într-o cumințenie sfântă
simplu
fără durere
moartea nu a existat
a existat doar în mine
vidul acela imens
ce îmi sfâșia carnea
până-n măduva oaselor
pe sub piele
durerea
ca un șarpe lung
se zvârcolea până la pleoape
ieșea sub formă de lacrimă
gust de fiere
și era verde
atât de verde că am confundat-o
de câteva ori
cu limba de aramă a clopotului
din turla veche a bisericii
și acum mai văd groapa aceea imensă
cum cineva dinăuntru
aruncă pământ peste mine.
001563
0
