Poezie
Mântuire
1 min lectură·
Mediu
Să nu râzi dacă am să-ți spun
că am alergat o viață
după o felie de fericire
vei râde și mai tare
la auzul
că am găsit-o
lumina nopții
pregătea sărutul pe umerii-mi goi
trebuia să mă cufund mai adânc
prin labirintul sentimentelor
cineva nevăzut
a tras de fermoarul cerului
lăsându-mă să cad de voie
în prăpastia aducerilor - aminte
m-am născut om
și voi muri copil
eșecurile insuccesele
au ceva comun cu opusul lor
rămân cu esența
bulgărilor mei de carne
plămădiți dintr-o dragoste sincronă
cu verdele
cu huma
cu cerul și apa
cu rugăciunea spălată-n roua dimineții
cineva sus
mă va
mântui
într-o sferă albă
cu nisipuri fluide
iar eu în ziua aceea voi râde de tine.
003.240
0