Iluzie
Cât am crezut că aș putea să trec Peste îndepartarea noastră oarbă, Sunt melci ce marea vor mereu s-o soarbă Deși, în propriul simț al lor se-nnec. Întinde mâna, să îți simt aripa, Cum
fara tine
îmi curg în piept descântece de raze, un cer orfan clădește mama-n toate. n-am umeri pentru mâinile acestea și noaptea-n ochiul stâng mereu mă bate. nu pot dormi. îmi este dor de tine. spre
scrisoare
E primăvară, totuși, ochii mei în desfrunziri te văd tot mai frumoasă în veacul nostru, toamna nu se-ncheie mi-e dor de tine, deci, mi-e dor de casă și, am să-ncep să sprijin în
Dimineața
Sunt trist m-am trezit și nu mi-am găsit dimineața poate că dimineața mea este lângă a ta poate că eu nu m-am născut în veacul în care trebuia în pieptul care să mă crească... și totuși,
