Poezie
Fobofil
1 min lectură·
Mediu
ca un ochi rotund ma durea gaura din podea
se instelau pe pereti florile
se desenau pe tabla fluturii
se numarau singuri basii
si-mi promisesem ca nu...
dar uite ca iar...
Frustrant!
fir-ar! ne-nghit cuvintele daca nu
si totusi...
laconic, ma prefaceam c-am uitat creionul acasa
si ma simteam, paradoxal, eliberata
si uite ca iar pic in mana lor stanga
si le parchez strategic obsesia pe foaie
ca un complex verde le-am reprimat
si-ncepeau sa explodeze inutile
false si implacabile, inutilizabile si din ce in ce mai
inefabile
ma saturasem ca se saturasera de mine si uite
ca nu ma lasa in pace
\"nu pricepeti ca nu?
ce-i asta? criza de gelozie?\" le-am intrebat.
\"eu nu mai inteleg nimic!\" le-am trantit in fata
si-am dat muzica la maxim.
si-atunci au iesit dansand din boxe si-au inceput sa traga de mine, in mine, sa ma
lege iar cu funii de iasca si sa-mi
dea foc, un foc urias, ca de vulcan, un foc de cuvinte
002221
0