Texte în proză

Alina și Ioana sunt fetițele unor prieteni de-ai noștri. Alina are patru ani. Ioana șapte. Puișori. Ne vizităm cam o dată pe lună. Noi, adulții, discutăm, ca între adulți, în timp ce

Are febră mare. 38,8 grade Celsius. I-am spus de vreo patrusute de mii de ori să nu mai bea apă din bazin. N-ai cu cine discuta. Mergem la ștrand aproape în fiecare zi. E iulie. Sunt

Copiii nu stau pe loc, nu merg la pas, nu se plimbă. Copiii fug. Dacă-i spui unui copil să-ți aducă nu știu ce de nu știu unde, chiar dacă îi precizezi răspicat că nu e nicio grabă, el,

Mergem la piscină. Curs intensiv, zece ședințe. Învață să înoate. Îmi e cam groază. Săptămâna trecută am fost amândoi la bazin. Tatonări. Fiasco total. Teodora a răcnit două ceasuri în

Am uitat să vă spun că Teodora e la secția germană. Da, da ! E în clasa întâi la „Gimnaziul Friederich Schiller”. Dana și cu mine nu știm germană decât din filme. Dacă germana se poate învăța din

„ANIMAL WORLD” – magazin de animale de companie. Pătrundem. Înăuntru, o hărmălaie de nedescris. Lighioane, care mai de care. Papagali multicolori croncăne trufași, sau, dimpotrivă,

Amiază. Foarte cald. Confuz. Curg apele pe mine. Aștept în mașină, în fața școlii. Ascult la radio evoluția temperaturilor în țară. Din câte spun ei, se pare că orașul în care trăim

Supraveghez cafeaua să nu dea în foc. Îmi place fiartă. E către amiază. Duminică. Luna mai. Soare. Pașnic. Din celălalt capăt al casei, răzbate până la mine zumzet tenace, pe două voci.